Monthly Archives: ianuarie 2012

mărul am uitat şarpele… mi-a dat mărul şi l-am luat mărul… această minciună senzuală spânzurată în cer… secundă cu secundă cu secundă unduind fuior de senzaţii de parcă n-ar fi existat până la noi chemări amăgitoare… dintr-o mirare în alta … Citește în continuare →

îngăduie-mi ceas mut suflete, murmură-n linişte întoarce-te din zborul unui îndemn necunoscut Suflete-pasăre, uită patima zborului, căutărilor, vântului, norilor, murmură-n linişte E toamnă, umbrele alunecă, se clatină… Suflete, clipele grăbite se sparg cu pocnet ca o nucă …murmură-n linişte Îngăduie-mi, … Citește în continuare →

te gândesc suntem cum norii pe boltă  bătuţi de vânt -peste câmpii însetate- a ploaie te gândesc şi sângele dansează – un strop de gelozie, târzie nelinişte – în van luntrea noastră-i cu cârma spre apus şi astăzi încă te … Citește în continuare →

în zadar deşteptat-am tăcerea nopţii şoptitoare călătorind unul spre altul cu freamăt de aripi ude dând rotocol ameţitoare cercuri când mai aproape când mai departe noi suntem păsări ce dorm cu aripile-ntinse purtând cântece-n aripi în zadar între prăpăstii rămas-am … Citește în continuare →

fără cuvinte aş  vrea să ştii uneori aş vrea să ştii să-mi fii doar piatră de temelie nu  munte nici deal pe care urc ca un sclav dacă prefer să tac mi-e imposibil prea greu de spus să nu crezi … Citește în continuare →

să nu te sperii de-ar fi să curgă tăcerea şi întunericul frigul şi ceaţa de te-or cuprinde a sângelui meu eşti şi din cenuşă din lacrimă din dosul frunţii din dinţi din şira spinării dinlăuntru ai să renaşti. vei părăsi … Citește în continuare →

doar ia aminte când n-am mai ştiut în care parte mă poartă valul zilelor şi am simţit că pretutindeni sunt departe oridincotro m-aş fi uitat ori încotro aş fi făcut un pas acelaşi ţărm stâncos după perdeaua sorţii mi se … Citește în continuare →

la ceas de cumpănă mă-ntreb când cum oare a sosit asfinţitul e ceas de cumpănă noaptea se adună ca o negură din toate ungherele aştept cu teamă zorii nu ştiu cum şi dacă-n a toamnei simfonie arcuşul va mai scoate … Citește în continuare →

la nesfârşit am coborât în mine însămi, căutându-te. tăciuni mai ard, încă, din povestea fără noimă. ţi-am strigat numele în fiecare zi de când m-am rătăcit chemării de dincolo de vis. prin negurile celor ce se caută neîncetat, n-a fost … Citește în continuare →

caută-mă şi tu între două clipe apăsătoare. dintre oamenii ce-şi mai împărţeau doar tăcerea, am pornit spre nicăieri cu gândul să mă scald în sângele tău. din timp în timp îmi şopteşti amăgitor caută-mă, caută-mă dincolo de tăcere, dincolo de … Citește în continuare →