să nu te sperii

de-ar fi să curgă tăcerea şi întunericul
frigul şi ceaţa de te-or cuprinde
a sângelui meu eşti şi din cenuşă
din lacrimă din dosul frunţii din dinţi din şira spinării
dinlăuntru
ai să renaşti.

vei părăsi tărâmul cu amar făcându-l amintire.

a sângelui meu, tu, să nu te sperii de neaflat
o să fie bine!