Monthly Archives: ianuarie 2012

Hei, Tedy!


Hei, Tedy! sunt programat pentru o operaţie pe cord… vorbim când mă întorc! Hei, Tedy! îţi aminteşti dimineaţa aceea a anului unamienouăsuteşaptezecişisapte?!? rezemai tocul unei uşi pe coridorul fostei cazarme transformată-n internat pentru fetele de la Liceul şase şi băieţii … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Lasă un comentariu

Gertrude


Deşi se anunţase a fi o zi obişnuită, acea zi călduroasă de octombrie avea să-i schimbe destinul. Gertrude uitase cum este să te bucuri. Fără voie, viaţa o împinse-n rutina cotidiană din care nu găsea motive să iasă. Acea zi … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ | Lasă un comentariu

scrisoare dragului meu


scrisoare dragului meu nu mă pricep prea bine la cuvinte meşteşugite mama m-a făcut nătângă. nătânga de mine, ca orice femeie ce caută, (că e la modă, deh, “vânătoarea” de milionari) căutasem milionarul în simţăminte, în lumină, c-aşa-mi spusese mama … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Lasă un comentariu

mor castanii, iubite


mor castanii, iubite mă poartă iarăşi paşii gândului pe alei cu sens interzis rătăcesc într-o toamnă oarecare, din vremea când mi-am înfăşurat tâmplele în turban de stele şi pieptul în cămaşă de zale din raze de lună. Dar, mor castanii, … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Lasă un comentariu

într-o seară de noiembrie


într-o seară de noiembrie mă întreb iar şi iar de unde această ciudată, stranie, chemare de nicăierea spre niciunde. poate am înnebunit, nu mă mai recunosc în această femeie. deseori, gândesc că ar fi trebuit să uit… să fii aşezat … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Lasă un comentariu

Nu vreau să tac


Nu vreau să tac Ah, nu-i aşa? Ce simplu ar fi să tac. Dar eu nu  pot să tac, Şi nici nu vreau să tac. Nu  rezist în tăcerea care Oboseşte şi doare… Şi mă întreb: Oare ce-i în neregulă … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Lasă un comentariu

omoară-mă


omoară-mă alungaţi de sub pom, am fumat o ţigară într-un oraş construit special pentru noi. a fost ultimul fum şi nu mai ştiu nimic de atunci, doar că, viscoleşte cu umbră de tine şi, sunt vinovată …omoară-mă!

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Lasă un comentariu

se moare puţin câte puţin


se moare puţin câte puţin rătăcim amestecaţi într-o lume în care Dumnezeu ne-a aşezat împreună în masă de-a valma în toate culorile fâşii spinări de munte în biciuri de vânt în falii de timp griul se-ngrămădeşte peste coame verzi galbene … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Lasă un comentariu