doar ia aminte

când n-am mai ştiut în care parte mă poartă valul zilelor
şi am simţit că pretutindeni sunt departe
oridincotro m-aş fi uitat
ori încotro aş fi făcut un pas
acelaşi ţărm stâncos după perdeaua sorţii
mi se arăta,
n-am disperat.

străbătut-am câmpii şi păduri cu şerpi încolăciţi ca iedera,
vicleni,
îşi plămădeau veninul pe sub sub frunze.
am navigat fără busolă pe mări învolburate,
pe munţi m-am căţărat,
căutându-mă.

cu tâmpla rezemată-n palme mă uit în urmă
nu-mi-este frică de aduceri aminte.

nici tu, nu dispera… copilul meu,
doar ia aminte!