se moare puţin câte puţin


se moare puţin câte puţin

rătăcim amestecaţi într-o lume
în care Dumnezeu ne-a aşezat împreună în masă
de-a valma în toate culorile
fâşii

spinări de munte în biciuri de vânt

în falii de timp
griul se-ngrămădeşte peste coame verzi galbene albastre
albe aripi întinse
copilul
a uitat să se joace
nici  râde nici  plânge
despică imagini caută-n obscur
se moare puţin câte puţin.

Avatarul lui Necunoscut

About Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu