Nu vreau să tac

Ah, nu-i aşa? Ce simplu ar fi să tac.
Dar eu nu  pot să tac,
Şi nici nu vreau să tac.
Nu  rezist în tăcerea care
Oboseşte şi doare…
Şi mă întreb:
Oare ce-i în neregulă cu mine?
Deşi mi s-a spus în copilărie:
– capul plecat sabia nu-l taie- şi,
Pleacă-ţi capul iar şi iar şi iar
Şi, să taci, să taci şi să taci .
Dacă vrei să…
Căci:  – tăcerea e de aur –

Mda, pleacă-ţi capul şi taci.
Oare până când?
O viaţă?!
Dar apoi,
să nu te mire că…
nu mai ştii, nu simţi, cum timpul zboară şi,
nici când ţi-au slăbit genunchii, te-au încovoaiat
şi te aliniază vieţii:
– vieţuitoare –
cu V mare,
de la viaţă liniştită sau de…  vită.