Author Archives: Lia

Avatarul lui Necunoscut

About Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.

omului de nimic

Publicat pe 30 septembrie 2012 de Lia

– nu voi pricepe nicicând de ce năravul rău are mereu căutare – omule de ce-ţi huleşti străbunii şi te porţi ca un aspru judecător care împarte dreptatea cu ocaua strâmbă mândria ce-o arăţi este de prisos aşa fieştecine se … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , , , | 4 comentarii

o poveste

Publicat pe 10 septembrie 2012 de Lia

dragul meu arde-n stâncă floarea de colţ tivită cu-argintul lunii vântul hoinar ca un drumeţ neaşteptat sosit din depărtare a făcut apa să vorbească cu pământul mângâind pletele sălciilor plângătoare a murmurat discret în coroana castanului tremurându-i foile îndelung suind … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , , , | 2 comentarii

frigul părea atât de departe

Publicat pe 2 septembrie 2012 de Lia

soarta nu se răzgândeşte şuierul toamnei bate la uşă prin anii scurşi treieră gândurile bob cu bob răsar umbrele amintirii ca un joc al ielelor în noapte cercuri de foc purtate în vânt alunecă serile în care clipele se încingeau … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , | 2 comentarii

cu tine

Publicat pe 31 august 2012 de Lia

uneori nu mă pot opune gândului nomad şi privirii încărcate de păcat ţi-aş săruta buzele cuvinte aş însămânţa tăcerilor din care să crească omieunanopţi de poveste aş veni pe poteci de munte dinspre soare-apune desculţă şi aş coborî adânc în … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , | 4 comentarii

sub razele de lună

Publicat pe 19 august 2012 de Lia

două veveriţe se joacă printre ramuri când sus când jos ca o dovadă de libertate sub cupola toamnei şi-au luat îngăduinţa norilor două inimi delirând în tâmple două bătăi clare ca de aripi două mâini s-au atins temându-se să rămână … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Un comentariu

nebunii visători

Publicat pe 18 august 2012 de Lia

noi nebuni de legat şi el visul-visare pedeapsă putere ce leagă absurd precum moartea neputinţa să mi te smulg din gând printre storurile trase se prefiră lumina îndepărtatelor absenţe răscolind trăirile zvâcniri de dor cinic joc lumini şi umbre o … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , | 2 comentarii

insomnie

Publicat pe 29 iulie 2012 de Lia

de-a lungul nopţilor sub cupola grea de stele o stare de dor tăinuită necesară precum pocăinţei păcatul gândul şi sufletul curg ca un râu peste câmpii printre munţi căutând fereastra scăldată în raze de lună şi timbrul unei voci neuitate … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , | 2 comentarii

în zi de sărbătoare vă blestem

Publicat pe 8 iulie 2012 de Lia

ochii şi-au pierdut treptat scânteierea, zidul neputinţei s-a ridicat până la cer. de-o vreme încoace, au prins rădăcini minciuna, preacurvia, furtişagul şi-au crescut copaci umbroşi din solul tău, ţară, udat cu sângele tânăr şi naiv a celor care-au rupt sârma … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , | 2 comentarii

sub pala de vânt aridă

Publicat pe 1 iulie 2012 de Lia

am visat o lume, dar tu, pământul din vis, ai ales să rămâi departe şi singur, cu durerea ta. degeaba au înflorit regina nopţii şi caprifoiul căci străine-mi devin toate şi mâinile tale la fel. depărtării, ai căscat depărtări. macii … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , | 6 comentarii

mâinile tale

Publicat pe 24 iunie 2012 de Lia

alungă spaima venind de departe c-am să le pierd când mâinile tale leagănă teii în floare iată urc spre cer mă înalţ când ele mă cheamă să-mi cânte din vârful degetelor ca-n noaptea aceea cu vulturi nespaţiu şi netimp murise … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , | 4 comentarii