Author Archives: Lia

Avatarul lui Necunoscut

About Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.

tot mai rare-s cuvintele vii

Publicat pe 20 ianuarie 2013 de Lia

un pustiu fără margini prea puţini meşteri într-ale vorbei care mai caută cu încăpăţânare starea propriu-zisă a echilibrului şi cuvântul ziditor de faptă ce înnobilează şi hrăneşte precum izvorul ţâşnit din stâncă menit să curgă-n râuri restrângând deşertificarea puţini oameni … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , | 5 comentarii

Dor de Eminescu

Publicat pe 16 ianuarie 2013 de Lia

Murmură glasul mării Iar când voi fi pământ Horia Apari să dai lumină Iubind în taină Eu nu cred nici în Iehova Memento mori Iubită dulce, o, mă lasă Noaptea Eu număr, ah, plângând Sara pe deal Cu mîne zilele-ţi … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

frig şi ceaţă-i…

Publicat pe 5 ianuarie 2013 de Lia

coborât-a, coborât frig şi ceaţă, pe pământ oamenii cu ochi de peşte, desprinşi parcă din poveste invocă deschideri noi, marcând calea printre sloi. totul au descumpănit; bunul simţ s-a făcut mit. frig şi ceaţă-i pe pământ intelectuali de formă, duhuri … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , | 2 comentarii

La Anul şi La Mulţi Ani

Publicat pe 30 decembrie 2012 de Lia

pentru tine aş fi vrut să scriu ceva nou, dar scriu ce-mi vine. aceleaşi cuvinte ca un ecou, căci, orice aş spune, n-ar fi ceea ce nu s-a mai spus ca vorbe bune. acum când anul este la apus, eu … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , , , | 6 comentarii

Poveste de Crăciun pentru fiica mea, din clipe dragi pentru amintiri târzii…

Publicat pe 25 decembrie 2012 de Lia

A foat odată… Încep această poveste cu a fost odată pentru că ceea ce voi relata s-a petrecut atunci când fusesem o tânără mămică plină de entuziasm. Deşi trăiam într-o epocă în care strălucirea de astăzi, libertatea de exprimare şi … Citește în continuare →

Publicat în diverse... | Etichetat , , , , , | 8 comentarii

mă iartă Doamne

Publicat pe 16 decembrie 2012 de Lia

în pustiu şi zadarnice îmi par acum toate am obosit trăind am încercat de toate din iubire am păcătuit fără de voie cât am putut Doamne respectat-am poruncile cerului am crezut în ele şi-n oameni cum în multe am crezut … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , , , | 7 comentarii

îmi ninge iar

Publicat pe 9 decembrie 2012 de Lia

a început să ningă iar peste pământ trec sănii încărcate de nerăbdarea copilăriei în noapte sub semnul de întrebare al stelelor ninge din trena albă a melancoliei cad fulgi chipuri chemând alte chipuri cu priviri duse spre infinit în amintire … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , , | 6 comentarii

Ioane

Publicat pe 30 noiembrie 2012 de Lia

Ioane cât îmi par de triste cărările printre vii pustii ajuns-au vechile vetre dintr-un hotar într-altul flămânzi de noi tipare ne-a îmbiat capriciul şi-am năruit treptat credinţa şi dragostea de neam –cine-şi mai aduce aminte de tine Ioane ţăran român … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , , , | 6 comentarii

tu mă iartă

Publicat pe 4 noiembrie 2012 de Lia

ieri norii mă izbeau şi cerul zăcea în mine gleznele mele probaseră al muntelui povârniş halucinând pe-o stâncă ninsă o clipă aprins-am focul cu amnarul dar n-a ştiut sufletul nebun cât de nesfârşit şi ostenitor poate fi drumul spre piscul … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 6 comentarii

în miez de octombrie

Publicat pe 21 octombrie 2012 de Lia

în miez de octombrie copacii îşi scutură trecutele dureri din lut în ramuri în frunze-ngălbenite mai mult de jumătate din vreme-n vreme ca o părere doineşte vântul punctând tăcerea timpului scurs focul arde molcom coşul de pe masă e plin … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ | Etichetat , , , , , | 4 comentarii