cu tine


uneori nu mă pot opune gândului nomad
şi privirii încărcate de păcat
ţi-aş săruta buzele
cuvinte aş însămânţa tăcerilor
din care să crească omieunanopţi de poveste
aş veni pe poteci de munte dinspre soare-apune
desculţă
şi aş coborî adânc în privire-ţi
în arămiul toamnei
iar în clipele acelea – vis de noapte vie-
cu tine m-aş pierde
cu tine doar
cu tine

Avatarul lui Necunoscut

About Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 Responses to cu tine

  1. Avatarul lui Necunoscut Anonim spune:

    Se apropie toamna,acusica se coc castanele,frumos:)

    Apreciază

  2. Avatarul lui anahoret2007 anahoret2007 spune:

    S-o aşezi în cutiuţa ta cu poezii bune! 🙂

    Apreciază

Lasă un comentariu