Cum nu-s adepta sărbătorilor importate, nu voi scrie nimic despre „Valentini şi Valentine”…
Mnoa, îi drept şi faptul că mi-a cam trecut vremea ca la porodici… şi nu se cade la vârsta mea să umblu cu „inimioare roz” după potcoave de cai verzi, las asta în seama tinerilor… nu de alta, dar, nu vreau să cad în ridicol.
Aşadară voi scrie despre ceea ce „mă doare”. (Fiecare cu durerea lui, nu?) Şi anume despre diferenţa dintre impozite şi contribuţii. Diferenţă pe care onor legiuitorii noştri şi cei care aplică legile, se pare că, nu o percep sau nu o înţeleg.
Cred că impunerile astea ne „ard” pe toţi.
Ţin să precizez că nu-s genul de om care spune că nu ar trebui plătite contribuţiile şi impozitele către stat, sau că acestea nu ar trebui să existe. Este firesc să existe şi la fel de firesc este să le plătim.
Nu voi bate apa în piuă ca să facă spume… nici nu aduc în discuţie faptul că sistemul de impozitare de la noi este supradimensionat şi de cele mai multe ori mare parte din banii colectaţi ajung în buzunarele „unşilor” şi nicidecum nu ajung pentru ceea ce ar trebui, pentru destinaţia impozitului. Astea sunt deja arhicunoscute de toţi cei care trăim în România.
Prin natura meseriei, vrând nevrând, mă lovesc de aberaţiile legislaţiei româneşti, de indolenţa şi lipsa de profesionalism al celor de la ghişeele ANAF, primăriei sau casei de sănătate. Recunosc, uneori, îmi vine să înjur birjăreşte sau să trag cu sete câte un pumn „loazei” sau „ciobanului” din spatele ghişeului, conştientă fiind că vina nu le aparine decât într-o oarecare măsură.
Nu-i vina lor că au ajuns să ne conducă şi să facă legi în ţara asta toţi neisprăviţii neamului. Singura lor vină este că ocupă un loc pentru care cei mai mulţi nu-s pregătiţi profesional şi au ajuns acolo prin cumetrii, pile şi şpăgi. Şi atunci, firesc, fac ce li se spune. Buni executanţi, surzi şi orbi.
Noa, nu o mai lungesc… revin la ceea ce mă „doare”. E o chestie de care sunt convinsă că s-au lovit destui în decursul anilor şi au plătit fără să crâcnească.
Şi anume, mă refer la impunerile casei de sănătate.
Lăsând la o parte faptul că, de regulă, cei care plătesc asigurări de sănătate nu prea beneficiază de servicii, iar când au o problemă nu sunt fonduri sau sunt trataţi execrabil şi preferă, de cele mai multe ori, să apeleze la clinicile private. Mă voi referi strict la ceea ce mi se pare aberant în legislaţie şi consider că este un abuz grosolan al celor de la CASS.
Concret:
S-au trezit ei cu ceva ani în urmă să trimită decizii de impunere celor care au avut venituri din activităţi independente pe lângă cele obţinute în calitate de salariaţi.
Foarte mulţi români s-au regăsit la un moment dat în această situaţie, deoarece firmele la care au fost angajaţi au preferat să le încheie contracte de prestări servicii pentru anumite sume obţinute ca prime, bonusuri, pentru depăşirea targetului, etc. Firmele ca să respecte salariul promis, conform negocierii la angajare, salariatului, aceste sume nu au fost incluse în statul de plată de către angajator, ci strict salariul de încadrare. Firma şi-a diminuat cheltuielile salariale profitând de portiţa dată de legiuitor. Astfel a întocmit contracte de prestări servicii cu proprii salariaţi. La acel moment legea spunea că sumele astfel obţinute sunt supuse impozitării (doar impozit pe venit, fără celelalte contribuţii, dacă persoana are calitatea de asigurat prin contract de muncă). Astfel multe firme au apelat la această formă legală în acel moment şi, au reţinut şi au plătit la stat din veniturile celor cărora le-au întocmit contracte de prestări servicii, doar impozitul aferent.
Până aici totul e bine şi frumos. Doar că la un moment dat acei salariaţi s-au trezit cu somaţii de plată din partea CASS ului pentru debite, penalităţi şi majorări, unii, chiar de mii de lei. Debite de care nu aveau habar. Părerea mea este că acele debite au fost calculate abuziv. CASS ul nu avea niciun drept să o facă (vorbim de contribuţii, nu impozit. Iar dacă contribui cu o sumă reţinută din salariu, normal ar fi să beneficiezi de servicii conform contribuţiei. Nu să ţi se impună unilateral să contribui de mai multe ori) mai ales că mulţi dintre cei puşi în astfel de situaţie nu au beneficiat de niciun fel de serviciu medical.
În plus aş vrea să le aduc aminte celor de la CASS şi legiuitorilor să mai consulte din când în când DEX-ul, deoarece între contribuţie şi impozit există o deosebire. L-aş sugera să nu le confunde:
„CONTRIBÚȚIE, contribuții, s. f. 1. Parte cu care cineva participă la o acțiune sau la o cheltuială comună; aport. ◊ Expr. A pune la contribuție= a folosi, a solicita capacitatea cuiva sau a ceva la o acțiune.
Sursa: DEX ’09 (2009)
IMPÓZIT, impozite, s. n. Prelevare obligatorie, fără prestație și nerambursabilă, efectuată de către administrația publică pentru satisfacerea necesităților de interes general; dare. ◊ Impozit direct = impozit stabilit în mod nominal în sarcina persoanelor fizice și juridice, având ca bază de impozitare veniturile sau averea acestora. Impozit indirect = impozit inclus în prețul de vânzare al unor bunuri materiale și servicii, vărsat la bugetul de stat de către agenții economici, dar suportat de consumatori, ♦ (În trecut) Bir. – Din lat.impositum (cu sensul fr. impôt).
Sursa: DEX ’09 (2009)”
Poate n-aş fi scris nimic despre asta dacă nu m-aş fi lovit personal de acest aspect. Fiica mea a avut un astfel de contract de prestări servicii la o firmă la care a lucrat cu ani în urmă. Apoi şi-a schimbat locul de muncă şi în iulie 2012 a plecat din ţară. Surpriza a venit în 2013 când am primit acasă somaţia de plată pe numele ei. Cred că am aruncat hârtia pentru că nu avea sens să mă enervez. Mai ales că mă lovisem de cei de la CASS tot cu o astfel de problemă apărută la unii colegi de-ai mei şi am încercat să-i reprezint la CASS în calitatea pe care o avem în acel moment. Demersul a fost zadarnic. Iar firma la care lucram a hotărât să dea casa de sănătate în judecată.
Îmi era clar că este un abuz din partea CASS ului şi că vor câştiga colegii. Sperasem că confruntaţi fiind cu astfel de procese la nivel naţional cei de la CASS vor analiza şi vor corecta aberaţiile. Am şi uitat de acest episod până zilele trecute când am primit o decizie de impunere de la ANAF pe numele fiicei mele. Cum fiica mea nu este în ţară din 2012, am mers să văd despre ce este vorba. Ştiind că nu are ce, nici de ce să plătească. Şi credeţi-mă că nu mică mi-a fost uimirea să aflu că are un debit de 482 lei la CASS instituit de ei în 31.03.2013 iar decizia de impunere de 55 lei este pentru dobânda datorată.
Noa, să aştepte sănătoşi. De plătit sigur nu voi plăti. Este hoţie pur şi simplu!
La fel de aberant mi se pare faptul să cotizezi zeci de ani la sistemul public de sănătate şi în toată acea perioadă să nu fii bolnav şi să nu fi apelat la sistemul public de sănătate nici măcar pentru o analiză de sânge, dar banii din contribuţia ta nu se regăsesc nicăieri.
Iar dacă ai ghinionul să rămâi fără serviciu, să te îmbolnăveşti şi să fii nevoit să apelezi la sistemul public, te trezeşti că nu mai eşti asigurat. Contribuţia ta de ani de zile s-a evaporat.
OK. Înţeleg că trebuie să fim solidari. Înţeleg rostul contribuţiilor. Îmi pare firesc ca din contribuţia fiecăruia dintre noi o parte să meargă, în coşul comun, pentru solidaritate cu cei mai năpăstuiţi de soartă, dar la fel de firesc mi s-ar părea ca anii de contribuţie să se regăsească şi atunci când temporar nu cotizăm şi dacă este cazul să putem beneficia de o bună parte a contribuţiei noastre.
Vin cu întrebarea firească la cei de la CASS: De ce hărţuiţi oamenii prin somaţii? De ce instituiţi debite pentru anii anteriori şi, de când legea se aplică retroactiv?
De ce unii români sunt obligaţi să cotizeze la voi într-o lună de N-şpe ori, cu sume diferite, pentru nimic oferit în schimb?!
Impunerea dublă este ABUZ şi HOŢIE în cel mai ABJECT mod!!!
Să mă contrazică cei care cred că nu am dreptate. 🙂
Lia Muresan 