Lia Muresan

supusului firii înţelepte
atâtea taine astăzi i se dezleagă.

încet, încet, în suflete cântecul se stinge
în strigătul smuls durerii;
ale omenirii răni străvechi,
poveşti întunecate
din lumea celor fără orizont:
fiii ce n-au primit iubire în viaţă,
prin negură rătăcitori,
înfriguraţi,
cu suflete atinse de otravă,
împovăraţi de rele şi de ură,
necunoscând a dragostei povaţă,
în plâns şi jale schimbă omenirea.

lacomi şi fără de măsură,
în numele iubirii de semeni,
bolnavii de la cârma lumii
zidit-au treptat o lume de gheaţă
peste care acum pluteşte teama şi ura;
în plâns şi jale schimbat-au omenirea.

atâtea taine astăzi i se dezleagă
supusului firii înţelepte.

Cu fiecare toamnă,
Timpul muşcă, hulpav, din mine
Şi-n curând voi rămâne umbra palidă a ceea ce-am fost.
Plouă. S-a dus vara toridă.
Ducă-se, ducă-se pe pustii!

Anotimpul cu ceaţă şi ploi, neaşteptat, a sosit.
În mine plouă,
Amintirile
Cu tine şi cu tine, cu ei şi cu noi, peste timp.
Plouă cu soare, muguri, flori,
Şi frunze arămii purtate de vânt;
Nu ştiu cum s-au dus anii,
A sosit toamna, dar, nu-i bai!
Ici-colo, pe stradă,
Gospodine zgribulite-şi cară sacoşele;
O să umple cămările cu zacuscă şi murăruri.
Nu mă închipuiam, dăunăzi, gospodină;
Noi ne plimbam în ploaie, tineri, fără de griji.
Cui îi păsa de toamnă, de frig, de umezeală şi că vara s-a dus?!
Nu călcasem încă tărâmul gri al tristeţii.
Paleta de culori al toamnei vuia a tinereţe,
În noi, ploua cu visuri şi bucurii.

Plouă şi s-a dus vara toridă?
Nu-i bai. Ducă-se, ducă-se pe pustii!
De-acum e toamnă şi strugurii s-au cules;
Este vremea mustului şi a castanelor coapte,
A ploilor…
Şi-n mine plouă!

se face noapte-n mine câteodată,
se zbate neputinţa semenului ţinut în beznă, amăgit.
şi urlă disperarea nemului meu fără de nădejde,
care-şi ţine strâns în pumni al urii bici
şi nu-şi varsă blestemele din cerul gurii,
bâjbâie şi îndură şi îndură până când
arsura tăcerii îndelungate îl dezrădăcinează.

se face noapte-n mine câteodată
de-mi vine s-o iau pe cărarea sihăstriei şi să tac;
şi asemenea neamului meu tac, tac şi mocnesc,
dar, Doamne, rău mă arde infatuarea
celor ce-şi construiesc „turnuri de fildeş”,
absorbiţi de imensul ego,
orbiţi de propriul interes şi nu văd,
nu vor să vadă disperarea şi neputinţa celor de lângă ei
şi nici strigătul mut din ochii celor osândiţi întunericului,
nu, ei nu văd din „turnul lor”;
li se pare că aceia sunt tâmpii,
proştii din a căror sudoare şi durere pot face trepte să urce;
ei calcă, calcă nepăsători.
iar mie îmi vine să împletesc bici,
tăcerea-n ură s-o preschimb
şi să-mi tatuez în vârful limbii
toate blestemele pământului.

se face noapte-n mine câteodată…

Facturi, conturi şi balanţe,
Debit, credit şi creanţe,
Declaraţii la finanţe,
La somaj, la casa de sănătate,
Mii de cifre înşirate,
Înmulţite, adunate, ori scăzute;
Muncă de sisif, „în vânt”,
CONTABIL,
Fraier, dacă eşti, într-un cuvânt.

Avem legi care de modificări abundă,
O nebunie această legislaţie absurdă,
Ce mintea şi viaţa tuturor în ceaţă o scufundă:
Muncitor ori salahor, medic sau învăţător,
Inginer, frizer, vânzător, instalator,
Contabil, …, ţăran simplu pe ogor,
Să ceri ca să fii plătit, omeneşte şi cinstit,
Este o obrăznicie – căci şi patronul e falit! –
Aşadar, tu rămâi, muncind pe brânci un biet pârlit
Ce-ajungi să lucrezi cu silă,
Şi cum ştii că este inutil să-ţi plângi de milă,
Strângi din dinţi, munceşti ca boul, dar nu întorci a vieţii filă:
Nu te revolţi, nu ieşi în stradă şi nu ceri socoteală!
Priveşti în jurul tău o lume apatică, flămândă,
Fără de repere şi fără de reacţii, şomândă,
Gemând, plătindu-şi vieţuirea cu dobândă!
În vreme ce o altă lume, paralelă, sfidătoare,
A  celor ce conduc ţara şi cu liota lor linguşitoare
Se lăfăie în vile, pe iahturi şi jeepuri sclipitoare.
Maeştri ai minciunii, a spagii şi-a intrigii acaparatoare;
Ei au creat sistemul, slujindu-se cu interes pe sine,
Fără a se gândi la popor şi la destinul lui de mâine!

Facturi, conturi şi balanţe,
Debit, credit şi creanţe,
Declaraţii la finanţe,
La somaj, la casa de sănătate,
Mii de cifre înşirate,
Înmulţite, adunate, ori, scăzute.
Muncă de sisif, „în vânt”,
CONTABIL,
Fraier, dacă eşti, într-un cuvânt.

Mi-au apărut câteva poezii în revista Boema.
Mulţumiri din suflet redactorilor şi în mod special Mariei Ieva.
Poate vreţi să răsfoiţi online:

http://www.boema.inforapart.ro/

mă găsiţi la pag. 20:

Dă clic pentru a accesa Boema074.pdf

Noa, stiu că nu am trecut de mult pe aici, am şters un pic praful şi am vrut să împărtăşesc cu voi 🙂

Celor care astăzi sărbătoriţi vă urez din inimă: Tihnă, Bucurii, Iubire şi Senin.
PAŞTE FERICIT!!!