Category Archives: Poezie

„La noi sunt codri verzi de brad Şi câmpuri de mătasă; La noi atâţia fluturi sunt, Şi-atâta jale-n casă. La noi sunt cântece şi flori Şi lacrimi multe, multe…” aşa a scris, cândva, poetul şi nu îl contrazic; doar, mă … Citește în continuare →

una, de care mi-a fost cândva milă, şi-o mână caldă, omenească, la nevoie i-am întins, neîncetat ajutând-o să nu cadă… -nu i-am pretins nimic în schimb, însă-, ea şi-a râs în barbă, şi-astăzi mila mea de altădată, este mai mult … Citește în continuare →

cerul s-a acoperit cu nori negri, vineţii, copacii-s goi; doar iarba şi-a păstrat verdele verii trecute. tu ai plecat departe, eşti tot mai departe… va ninge în curând pe pământ şi peste noi, cei rămaşi ca nişte umbre în lumina … Citește în continuare →

m-am trezit cu o stare confuză ca dimineaţa aceasta de noiembrie ceţoasă aud la ştiri anunţul s-a dat startul fenomenalelor reduceri un pitic de pe creier filează ca un bec începe săptămâna călcatului în picioare o goană nebună după un … Citește în continuare →

de ce te uiţi de sus la mine, sulemenito? îmi-e curat obrazul, deşi am riduri… cum naiba să nu am? doar am trecut prin viaţă, am râs, m-am încruntat, copii am legănat şi m-am schimonosit în joacă; iar anii, rând … Citește în continuare →

aceleaşi vechi metehne istorii neschimbate suntem aceiaşi învinşi aceeaşi gloată într-o groapă comună poate mai îndrăzneaţă vocal indivizi îmbătaţi de neînţeleasa libertate nu nu suntem liberi parcă acelaşi greu şi dur nimic ne-atârnă de picioare păşit-am spre mâine legaţi tragând … Citește în continuare →

într-o toamnă ce-şi revărsa galben-arămiul te-ai lăsat cuprins de o stupidă teamă că puteam să-ţi curg prin vene prea alert că sămânţa ajunsă în pământul inimii tale încolţind putea creşte copac cu crengi înflorite-n ochi devenind pădure cu drumuri şi … Citește în continuare →

iarăşi îmi pun o întrebare, încercând să înţeleg: cum pot unii să sfideze, să mintă un popor întreg? avem legi-fărădelege şi un parlament stufos: hrăpăreţi, puşcăriabili, ce fac legile pe dos. guvernanţii-s pe măsură, una spun, dar alta fac: reţelelor … Citește în continuare →

străine de tot ce-ar însemna înfrângere renunţare… conglomerat de gânduri şi vise stăteau în mine un ceva numai al meu risipiri pe cărări şerpuite iarba-mi cuprinsese câlcâiele ca o palmă grijulie mi-a mângâiat tălpile desculţe dar hazardul… un ciob aruncat … Citește în continuare →

plin de roade precum “mărul fără gard de lângă drum” cel ce îşi cunoaşte rostul datoria de-a fi om făr’ a aştepta răsplată va avea o vorbă bună şi nu-şi va muta privirea de la cei căzuţi în patimi în … Citește în continuare →