Category Archives: Poezie

E martie douăzeci și trei, Primăvară rătăcită, Primăvară întârziată, Primăvară zăpăcită Haide, vino primăvară! Să putem ieși pe-afară Făr-o mie de cojoace, Chiar dacă iarna ne place Ne-am cam săturat de ea, Ai uitat că-i vremea ta?! Zăpăcită primăvară, Primăvară … Citește în continuare →

speranțele mele au fost un vis, au fost un vis într-un vis tot drumul… rădăcina rădăcinii și mugurul mugurului unui copac, un copac numit viață, iubire, care crește în suflet, aceasta este minunea care ține lumina vie. nimic din ce … Citește în continuare →

m-a cuprins lehamitea s-a umplut lumea de oameni indolenți plini de fumuri și aroganță găunoși precum un copac bătrân ros de carii și de mucegai sub scoarța groasă (periculos chiar dacă pare falnic) mi-e atât de lehamite de tot și … Citește în continuare →

Când te-am născut, aveam un singur gând, Comoara mea, în ziua aceea am plâns de fericire, Și ți-am jurat pe tot ce-aveam mai sfânt, Că o să crești frumos, înconjurată de iubire! Ți-am mai promis, atunci, să-ți fiu mereu aproape, … Citește în continuare →

Spun Maramureș, Și-n stropi de amintiri, ca în oglinzi de vis, Îmi văd înaintașii în strai de sărbătoare. Mi-e atât de dor de tine, sat de pe deal, Căci sufletu-mi doinește: Mi-a fost așa de bine, mi-e atât de dor … Citește în continuare →

De când e lumea lume, cinstea a fost izvor de bine Și a putut opri fărădelegi și năravuri desfrânate. Doar prin conștiința trează se construiește un mâine Demn. Nu când minciuna și hoția sunt acceptate și legiferate. Deși părea inert, … Citește în continuare →

Te-ai cățărat în vârf să fii la adăpost, Ai spus minciuni câte ai vrut, Și ai furat și țara ai vândut Și jenă nu ți-a fost! Neam de ciocoi, fără cuvânt, Mai plin ca iadul de păcate, Ne-ai crezut proști … Citește în continuare →

mă uit în jur şi… nu ştiu ce să mai cred: la cum se schimbă totul într-un ritm dement, ceea ce ieri apreciam, azi nu mai este bun, şi trebuie înlocuit neapărat, este urât, s-a demodat. ne bulucim, rafturi în … Citește în continuare →

Prea mulţi sărmani, bolnavi, care-şi blestemă soarta, Azi drumul spre adevăr este chinuitor şi lung, Dreptăţii, larg, hai să deschidem iarăşi poarta, Să ştim că hoţii pân’ la urmă după gratii ajung. De ani şi ani cum bate vântul şi-au … Citește în continuare →