Category Archives: Poezie

Sunt ușor nedumerită, amuzată, iritată, De un experiment bizar, speculativ… Dar, totuși, aș avea o întrebare: Tu, când ceri prietenia unui om, O faci pentru manipulare? Nu, nu am studii-nalte, nici diplome, nici doctorate. În schimb am bunul simț… cultură … Citește în continuare →

Păpușari… păpuși sus-puse Sunt aproape-asemănate Și-i leagă minciuni sfruntate, Urlete de răutate din iadul-vremilor apuse. De nimeni nu ar fi votată, Simțiri sau gânduri n-o indică, Doar proștii în slăvi o ridică: Păpușă la cârma țării așezată. Și cât de … Citește în continuare →

Prietene nu tânji după fructul căzut. Mai bine bucură-te de copacul în floare, Bucură-te de noul rod. Toleranța mea are o limită, prietene, Nu tânji… adună-te! Și bunătatea mea are o limită, lasă trecutul, adună-te! Nu te lăsa cuprins de … Citește în continuare →

Plin de gânduri drumul meu, Fiecare pas a rupt din noapte… Un freamăt lung, zori reci, Apoi a început să se lumineze: Uneori răutatea stă ascunsă după florile politeții; E-n firea celor cu suflet sterp să rănească, Învinuind, adesea, fără … Citește în continuare →

Măscăricii ăștia au tupeu… și un nemăsurat orgoliu, Susțin cu patos că familia tradițională o vor apăra, Și chemă iar la vot poporul… dar în zadar, Pe apa sâmbetei, miliarde din nou vor arunca. Pentru căsătorie fi-va referendumul definitoriu, Când … Citește în continuare →

O, cât de bine știu, – sărmani ai lumii fără minte, cu învățătură – N-ați mai huli și n-ar fi ținta voastră de umor Acei ce poate s-au născut, sunt înzestrați cu altă-ndemânare. Și dacă s-ar putea, măcar o clipă, … Citește în continuare →

Cobre, ulii și hârci ajunse-n fruntea țării. N-au minte. – mintea lor este pierdută – Orbiți sunt de-al puterii nesațiu. Ca păianjenii creat-au rețele de ochi orbi În care-au ucis lumina. Nu văd că nu sunt cei mai buni, Nu … Citește în continuare →

pe pământ există binele, omule, există dreptatea, curajul și claritatea, altruismul și compasiunea, iertarea și prietenia, există iubirea și justețea. cum pe pământ există și răul, omule, există ura și nedreptatea strigătoare, lașitatea și minciuna, nelegiuirea, violența oarbă, crima și … Citește în continuare →

Ești de partea hoților, Tu ce stai la umbră-n iarbă, Sau la bere pe terasă, Tolănit, spunând n-am treabă, Ce se-ntâmpă nici că-ți pasă. Ai venitu’ asigurat – de la stat ca asistat! Iar când țara se ridică, Stai în … Citește în continuare →

Cum poți trăi fără speranță, fără încredere, Cum poți trăi fără iubire? În aceste vremuri de nebunie, Cine poate trăi fără adevăr, fără cinste, Trăiește fără încredere și fără speranță, Așa cum ar trăi de unul singur. Dar, dacă ar … Citește în continuare →