speranțele mele au fost un vis

Publicat pe 20 ianuarie 2018 de Lia

speranțele mele au fost un vis,
au fost un vis într-un vis tot drumul…
rădăcina rădăcinii și mugurul mugurului unui copac,
un copac numit viață, iubire, care crește în suflet,
aceasta este minunea care ține lumina vie.
nimic din ce am trăit nu am uitat, nu am ascuns,
pentru că generațiile care vin să știe cum am fost,
cum am gândit, ce am făcut și, mai ales,
de ce uneori… nu am acționat așa cum am gândit.
copila mea,
ca să nu te cuprindă în mreje trufia, egoismul
și indiferența, nu-ți renega trăirile,
nu-ți tăia rădăcinile, nici nu-ți amputa visele,
nu arunca ce-i bun doar pentru că pare că și-a pierdut strălucirea…
atunci când speranța ar dispărea pur și simplu în noapte,
dacă nimic din ce ai trăit nu ai uitat, se va lumina cărarea.
speranțele mele au fost un vis,
au fost un vis într-un vis tot drumul…
și mi-am văzut visul cu ochii.

Avatarul lui Necunoscut

About Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 Responses to speranțele mele au fost un vis

  1. Avatarul lui anahoret2007 anahoret2007 spune:
    20 ianuarie 2018 la 8:59

    Aşteptam să mai scrii! 😉

    Apreciază

    Răspunde
  2. Avatarul lui anahoret2007 anahoret2007 spune:
    20 ianuarie 2018 la 9:12

    Abia aştept! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un comentariu