Category Archives: Poezie

cântă primăvara

Publicat pe 7 aprilie 2012 de Lia

din muguri noi ies frunzele perechi mi-e drag de cineva, e primăvară. drag, drag, cântă-n crengi ploaia şi vântul. iar crengile dansează în ploaie, legănate de vânt, îngânând: drag mi-e cineva, drag, drag, tare drag. -dorul, durerea şi spaima de … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 6 comentarii

Eşti atât de departe

Publicat pe 31 martie 2012 de Lia

Mi-am aşternut dorul înverzit a primăvară târzie, departe, sus, sub pietrele asprului ţinut, când rotirea vulturului părea nimb pădurii, privind de jos. Astăzi, doar norilor mai caut pricină pentru zbucium şi gândul care doare. Căci mâinile mele şi mâinile tale … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , | 2 comentarii

Ai grijă, copilul meu

Publicat pe 23 martie 2012 de Lia

Ai grijă ce şi cum rosteşti, copilul meu. O vorbă spusă-ntâmplător poate ucide vise, să pustiască izvoarele inimii, împietrind un suflet ori îl poate face să vibreze, înmugurind, să rodească lumină. Mai lesne-i să răneşti. Însă, vorba de bine-i balsam, … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Cânt blues

Publicat pe 4 martie 2012 de Lia

Mi-ai brodat în mii de culori anotimpul, m-ai invăţat să rîd ca soarele şi să plâng ca norii, chiar să dansez cu tălpile goale, pe mirişti cosite. Aveam un nume până când, întâmplător sau nu, m-ai botezat cu un altul. … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , , , | 2 comentarii

Eu mă tem

Publicat pe 2 martie 2012 de Lia

Aş vorbi despre credinţa mea, dar, mi-e greu, spre imposibil, mă tem. mă tem să nu greşesc. Toată viaţa m-am rugat haotic. Uneori, cerului, norilor, vântului, soarelui… zilei şi nopţii. alteori, omului. Căutam, alternând, amestecând credinţă cu necredinţă. Aş spune … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , | 4 comentarii

Mărţişor

Publicat pe 29 februarie 2012 de Lia

Întotdeauna a fost acolo, Doamne! Privirea mea sprijină cerul, ningă cu fluturi albi a nouă primăvară. Din rugul iubirii, am tors fir de foc, am tors fir de zăpadă, împletit într-un tainic fior, să-ţi prind, dragul meu, în piept, mărţişor.

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , | 2 comentarii

nu ţi-am săpat în stâncă, cuib

Publicat pe 8 februarie 2012 de Lia

nu ţi-am săpat în stâncă, cuib, păsăre răpitoare timpul muşcă din verdele pădurii trecute vieţi… iarna asta, este un ger cumplit timpul nu iartă clepsidra-i tot mai goală şi astăzi, prima oară nu simt arşiţa tăcerii. nu, dragul meu, zburător, … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Lasă un comentariu

nimeni în oglindă

Publicat pe 8 februarie 2012 de Lia

nimeni în oglindă doar ceasul vechi mai ticăie umbra unui nor ce cade zbuciumat de vânturi floarea amintirii ce-şi scutură petalele iroseală coclită în vreme doar sămânţă-n vânt nu mă-nspăimântă cerul nici stepele vieţii am devenit de piatră cum ai … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 2 comentarii

străine

Publicat pe 3 februarie 2012 de Lia

străine, când ai toată viaţa înainte iubirea ţine cât o romanţă crezi că sămânţa va-ncolţi şi-n piatră prin labirintul pe care-l străbaţi în spirală îndrăzneşti să-nfrunţi… dar în anotimpul din urmă se stivuiesc tăcerile pe pisc de munte străine, te-nchid … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , | 2 comentarii

opreşte-te femeie

Publicat pe 30 ianuarie 2012 de Lia

opreşte-te, ţi-am spus de-atâtea ori, opreşte-te! dar tu… femeie încăpăţânată, tu nu asculţi, mai faci un pas şi încă un pas, captivă unei lumi agonizânde. ca o sluga îl porţi în sânge de veacuri, toamnă după toamnă, îl porţi cu … Citește în continuare →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Lasă un comentariu