nu ţi-am săpat în stâncă, cuib

Publicat pe 8 februarie 2012 de Lia

nu ţi-am săpat în stâncă, cuib, păsăre răpitoare
timpul muşcă din verdele pădurii
trecute vieţi…
iarna asta, este un ger cumplit
timpul nu iartă
clepsidra-i tot mai goală
şi
astăzi, prima oară nu simt arşiţa tăcerii.
nu,
dragul meu, zburător,
nu ţi-am săpat în stâncă, cuib.

Avatarul lui Necunoscut

About Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu