Author Archives: Lia

Avatarul lui Necunoscut

About Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.

Iarina, primul mai(2)


Octav revenise incredibil de repede. Emana prin toţi porii satisfacţie în ciuda efortului făcut de-a nu lăsa să se vadă. S-a aşezat pe marginea mesei şi-a luat o ţigară din pachetul Iarinei căutând cu privirea cutia cu chibrituri. Iarina-l privea … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ | Etichetat , , , , , | 2 comentarii

Iarina, primul mai(1)


În acea dimineaţă de mai, Iarina se grăbea. Şeful îi spusese cu o zi înainte că aşteaptă o delegaţie de la un Institut de Cercetare şi totul trebuia să fie în perfectă ordine… La dracu’, ce legătură am eu cu … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ | Etichetat , , , , , | 2 comentarii

Cânt blues


Mi-ai brodat în mii de culori anotimpul, m-ai invăţat să rîd ca soarele şi să plâng ca norii, chiar să dansez cu tălpile goale, pe mirişti cosite. Aveam un nume până când, întâmplător sau nu, m-ai botezat cu un altul. … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , , , | 2 comentarii

Eu mă tem


Aş vorbi despre credinţa mea, dar, mi-e greu, spre imposibil, mă tem. mă tem să nu greşesc. Toată viaţa m-am rugat haotic. Uneori, cerului, norilor, vântului, soarelui… zilei şi nopţii. alteori, omului. Căutam, alternând, amestecând credinţă cu necredinţă. Aş spune … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , | 4 comentarii

Mărţişor


Întotdeauna a fost acolo, Doamne! Privirea mea sprijină cerul, ningă cu fluturi albi a nouă primăvară. Din rugul iubirii, am tors fir de foc, am tors fir de zăpadă, împletit într-un tainic fior, să-ţi prind, dragul meu, în piept, mărţişor.

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , | 2 comentarii

nu ţi-am săpat în stâncă, cuib


nu ţi-am săpat în stâncă, cuib, păsăre răpitoare timpul muşcă din verdele pădurii trecute vieţi… iarna asta, este un ger cumplit timpul nu iartă clepsidra-i tot mai goală şi astăzi, prima oară nu simt arşiţa tăcerii. nu, dragul meu, zburător, … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Lasă un comentariu

nimeni în oglindă


nimeni în oglindă doar ceasul vechi mai ticăie umbra unui nor ce cade zbuciumat de vânturi floarea amintirii ce-şi scutură petalele iroseală coclită în vreme doar sămânţă-n vânt nu mă-nspăimântă cerul nici stepele vieţii am devenit de piatră cum ai … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 2 comentarii

Mara, de-a valma, frânturi de clipe…


A-nceput să ningă cu fulgi mari şi deşi, în scurt timp oraşul s-a acoperit cu omăt. De jur împrejur ca o roată munţii, munţi cu păduri de foioase peste care se cerne ninsoarea pufoasă şi veselă , la fel ca-n … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ | Lasă un comentariu

străine


străine, când ai toată viaţa înainte iubirea ţine cât o romanţă crezi că sămânţa va-ncolţi şi-n piatră prin labirintul pe care-l străbaţi în spirală îndrăzneşti să-nfrunţi… dar în anotimpul din urmă se stivuiesc tăcerile pe pisc de munte străine, te-nchid … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , | 2 comentarii

opreşte-te femeie


opreşte-te, ţi-am spus de-atâtea ori, opreşte-te! dar tu… femeie încăpăţânată, tu nu asculţi, mai faci un pas şi încă un pas, captivă unei lumi agonizânde. ca o sluga îl porţi în sânge de veacuri, toamnă după toamnă, îl porţi cu … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Lasă un comentariu