iarăşi îmi pun o întrebare,
încercând să înţeleg:
cum pot unii să sfideze,
să mintă un popor întreg?
avem legi-fărădelege
şi un parlament stufos:
hrăpăreţi, puşcăriabili,
ce fac legile pe dos.
guvernanţii-s pe măsură,
una spun, dar alta fac:
reţelelor mafiote,
doar aşa le sunt pe plac!
dreptatea şi adevărul
cam plecat-au de pe-aici:
căci procese şi reţineri
îs de paradă, ca la bâlci.
asistăm neputincioşi, zi de zi,
la spectacolul grotesc:
ei regizori, ei actorii,
într-un scenariu drăcesc.
joacă într-un film cu gangsteri
şi se-ntâmplă, chiar pe bune,
da-ncearcă să prostească ţara,
că vremea hoţiilor apune.
nu-şi vor tăia singuri craca,
vai de noi şi biata ţară…
chiar ne cred din altă lume?!
doar mă-ntreb şi mă mir iară.
Lia Muresan 
Mulţumesc pentru vizite şi graţioasele „semne” lăsate!
ApreciazăApreciază
Citesc cu drag mai multe bloguri, dar dau un click pe like doar acolo unde într-adevăr mi-a plăcut ceea ce am citit… fac asta fără aşteptări… un like, sau un comentariu n-ar trebui să creeze obligaţii sau reciprocitate. Şi spun asta, nu dumneavoastră, ci, pentru că am constatat că se practică 😦 .
Doar că eu nu fac parte din categoria aceea. Nu-mi plac reclamele, aşadar nu încerc să-mi auto-promovez blogul dacă las câte un semn de trecere.
Nu trebuie să-mi mulţumiţi, domnule Gogea.
ApreciazăApreciază
Mai rău e că nici nu sunt semne că ne-am face bine prea curând… 😦
ApreciazăApreciază
Dane, cred că soarta ţării ar fi putut fi alta dacă procesul ceauşeştilor ar fi fost unul pe bune, iar ţara nu încăpea pe mâna lui ilici zâmbăriciul după ’89. De atunci ni se trag multe, numai că memoria colectivă e scurtă. Şi dacă atunci exista scuza că lumea este bulversată de ceea ce se întâmplă şi că nu-i poţi cere unui om să vadă clar, abia scos la lumină după ce ani şi ani ochii i s-au obişnuit doar cu întunericul… acum nu mai există scuze plauzibile, odată şocul trecut ar fi trebuit să înceapă să vadă clar. Dar, se pare că suntem un popor paradoxal… ne furăm căciula singuri şi punem lupii paznici la oi… când sunt prinşi cu oaia-n gură le plângem de milă… iar pe cei care şi-au făcut datoria îi împroşcăm cu noroi… ca mai apoi să-i izolăm, să-i marginalizăm. Abia cu timpul realizăm greşelile şi de regulă când este prea târziu. Nu degeaba se spune în popor: Dă Doamne românului mintea de pe urmă”.
Prea ne-am obişnuit să lăsăm pasărea din mână pentru cioara de pe gard… închipuindu-ne că o să umble câinii cu covrigii în coadă şi noi nu va trebui să mai facem nimic, decât să întindem mâna şi să luăm. 😦
E, just, în condiţiile astea pentru unii, chiar umblă… 😛
ApreciazăApreciază
Da, măi Lia, ai mare dreptate în tot ceea ce spui. Doar că nici nu-ţi mai arde să cauţi să vezi care-i forma corectă, „Proşti, dar mulţi” sau „Mulţi, dar proşti” fiindcă ambele se aplică astăzi cu mai multă dăruire şi mai multă abnegaţie ca niciodată.
ApreciazăApreciază
Fi-r-ar al dracului de proşti… când e vorba de interesul lor imediat şi meschin… devin al naibii de isteţi. Te şi miri ce le coace scăfârlia. 😦
Huh, boala lungă-i moarte sigură.
Măi, Dane, măi… se pare că suntem pe aceeaşi lungime de undă 😛
ApreciazăApreciază
Ne putem ajuta pansându-ne reciproc din răni. Că la câte sunt, de unul singur tare-i greu… Măcar atât.
ApreciazăApreciază
🙂 … uite un plasture >:D<
O zi faină, Dane, thanks!
ApreciazăApreciază
Asemenea ! 😛
ApreciazăApreciază
Lia, tot ar fi bine bună zicala amintită: „dă-i Doamne românului mintea cea din urmă”, doar să nu fie prea la urmă, când nu se mai poate face nimic. Atunci nu mai e cine să plătească oalele sparte, că sunt prea multe.
ApreciazăApreciază
Petrică, e, mna, doar se ştie că „turcu” plăteşte întotdeauna oalele sparte… suntem de râsu’-plânsu’!
ApreciazăApreciază