mâinile tale


alungă spaima venind de departe
c-am să le pierd
când mâinile tale leagănă teii în floare
iată
urc spre cer
mă înalţ când ele mă cheamă
să-mi cânte din vârful degetelor
ca-n noaptea aceea cu vulturi
nespaţiu şi netimp
murise poetul
şi uitasem de păcat
de-atunci mâinile tale-mi cântă-n crengi
te rog iubite nu risipi în iarbă
în pământ ce nu cunoaşte umbra mea
mâinile tale

Avatarul lui Necunoscut

About Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 Responses to mâinile tale

  1. Avatarul lui Anahoret Anahoret spune:

    Ar merge pusă pe muzică… 🙂

    Apreciază

    • Avatarul lui Lia Lia spune:

      He, he, pustnicule… aşa zici? ;)) Noa dară, amu’ nuş’ dacă faci mişto ori băsădeşti serios. 😛

      Mulţumesc mult, Anahoret. Duminică liniştită!

      Apreciază

  2. Avatarul lui Geta Geta spune:

    Sensibila si frumoasa Lia 🙂

    Apreciază

Lasă un comentariu