ispitele scurmă şi patimile-mbracă zarea
lumina-i cădere în teamă
de ea învinsă
n-avem arbori îndeajuns pădurea-i tot mai rară
nu mai avem linişte şi nici izvoare
doar lut lângă lut fără strop de căinţă

aş vrea asemeni apei
printre pietre să curg
ca nu cumva să tulbur florile
bob de rouă aş coborî pe fir de iarbă
din lut să cresc în ramuri scânteie

dar mi-oi face casă lângă râu
să-mi cadă lacrimile-n valuri
spălând păcatul de a fi
şi pieptul zbuciumat
fremătând să-ngâne trestiile