dacă ieri am postat un film azi vă recomand muzică. Findcă este noros şi la propriu şi la figurat… şi ce-ar fi mai nimerit decât „Pasărea Colibri, Ploaia care va veni” 🙂
O săptămână liniştită!
dacă ieri am postat un film azi vă recomand muzică. Findcă este noros şi la propriu şi la figurat… şi ce-ar fi mai nimerit decât „Pasărea Colibri, Ploaia care va veni” 🙂
O săptămână liniştită!
Vă propun celor care aveţi timp şi chef să vizionaţi un film despre intoleranţă, întuneric, habotnicie şi ipocrizia umană… astea sunt universale, nu-s atributul românilor. Iar acelora dintre noi care îşi imaginează că toată mizeria lumii s-a cuibărit în noi românii şi cu foarte multă uşurătate hulesc şi văd doar ceea ce este urât şi mizer în acest neam le recomand în mod expres acest film. Nu de mult am văzut filmul lui Mungiu „Dincolo de dealuri” care a iscat atâtea controverse… Nu sunt de acord cu ascunderea mizeriei sub preş… asta nu face decât să crească mormanul şi să se împută.
Dar am vorbit prea mult… vizionare plăcută!
atâţia oameni minunaţi
adevărate izvoare de foc
cu rădăcinile înfipte-n lumină
neştiuţi nebănuiţi pierduţi prin fumul ignoranţei
sunt sufocaţi de când curge râul imitaţiei a şablonizării
înotăm în ev de plastic devenind an de an
mutanţi robotizaţi în vreme ce-n unii
zac filoane de nestemate şi aur pur
murit-au „minerii”
„geologii”-s prea ocupaţi să perforeze
prin halde de steril pierdut-au de mult flerul
căutătorilor de comori
de când găsitu-s-a „mărgica albastră”
se cotcodăceşte neîncetat
precum veritabilele înaripate de curte
s-au cocoţat pe-naltele „uluci”
unii se visează vulturi
călătorindu-ne viaţa
bine rău
dragoste ură
deznădejde speranţă
se-mpletesc
etern
scribii cinici ori naivi
caută al şoimilor zbor
poeţii
rătăcesc dincolo de nori
spre alte zări
construind peste mlaştini
punţi
spre terasa albastră
uneori
şi scribii şi poeţii
inutil trasează traiectorii
pe când
deznădejdea speranţa
dragostea ura
binele răul
fi-vor eternii călători
peste veacuri
Am primit o nominalizare la Liebster Award. Mulțumesc http://comentatoramator.wordpress.com/2013/02/23/nominalizare-la-liebster-award/
pentru… Nu cred că merit. Dar îţi mulţumesc, comentator!
Regulile sunt:
1.Numeşte şi mulţumeşte persoanei/blogului care ţi-a acordat premiul.
2.Scrie unsprezece lucruri despre tine.
3.Răspunde la întrebările adresate şi formulează un set nou de unsprezece întrebări pentru următorii nominalizaţi.
4.Nominalizează nouă bloguri pe care la admiri şi au mai puţin de două sute de urmăritori.
5.Anunţă nominalizarea pe paginile fiecarui blog.
Unsprezece lucruri despre mine :
1. Uneori sunt cu capul în nori de dimineaţă până seara!
2. Beau o singură cafea (tare, cu un strop de zahăr) dimineaţa.
3. Fumez şi ar trebui să mă las, dar nu o fac pentru că îmi place.
4.Îmi plac câinii şi oamenii. Şi mai ales acei oameni care-şi spun franc părerea, dar într-un mod civilizat. Nu-mi plac pisicile şi pisicoşii:). Îi ador pe cei care deţin simţul umorului.
5. Ador drumeţiile. Îmi place muntele.
6. Mă agasează, până la scârbă proştii. Cu atât mai mult cei cu diplome. Nu-mi plac „urâţii”, aroganţii şi cei orgolioşi peste măsură… de lingăi şi ipocriţi nici nu mai pomenesc. 😀
7. Nu mă supăr uşor. Iar atunci când mă supără cineva, îmi trece repede, dar nu uit, deşi iert.
8. Beau de sting! :)). Glumesc. Beau la ocazii şi uneori acasă, când sunt foarte obosită. Prefer o tărie. Pălinca de Maramu’. 🙂
9.Îmi iubesc ţara, prietenii şi familia!
10. Sunt destul de rezervată în a-mi da cu părerea despre cineva, ţin cont de prima împresie, intuiţia mă ajută foarte mult să-mi formez o părere corectă din prima.
11. Fac destul de des greşeli gramaticale, de ortografie, nu neapărat din necunoaştere. Uneori sunt repezită şi superficială. Huh, am spus cam multe despre mine…
Întrebările adresate de Comentator:
1. Ce carte ai citit ultima dată? Când?
Citesc zilnic şi cam tot ce-mi cade în mână. Acum recitesc Dostoievski, „Fraţii Karamazov”.
2.Care este animalul tău preferat?
Câinele.
3.Care a fost momentul în care ai realizat că nu mai eşti copil?
Încă n-am realizat. O parte din mine a rămas copil.
4.Asculţi muzica des?
Aproape zilnic.
5.Crezi că ai reuşi să te desparţi de telefon pentru o săptămână?
Fără niciun efort.
6.Când esti supărat(ă) , cum te calmezi?
Depinde cât de supărată sunt şi din care cauză. Dacă-s foarte nervoasă, mă calmez spărgând un pahar, o farfurie… depinde ce am la îndemână. Sau trântesc o uşă. 😀
7.În câte categorii se împart oamenii?
În… oameni şi oameni.
8.Care e mâncarea ta preferată?
Carnea albă şi cam tot ce este legumă sau fruct.
9.Cu ce obiect te-ai asemăna?
🙂 Huh, grea întrebare… dar voi încerca să răspund… cu o pietricică din montura unui inel.
10.Ai putea ierta infidelitatea partenerului/partenerei de viata ?
Categoric…! 😛
11.Eşti multumit(ă) de viaţa pe care o duci?
Ar mai încăpea…
Întrebările formulate de mine pentru nominalizaţii mei :
1. Cum te trezeşti dimineaţa, vesel(ă) sau ciufut(ă)?
2. Ce înseamnă pentru tine a fi matur(ă)?
3. Cât de responsabil(ă) te consideri pe o scară de la 1 la 10?
4. Cât de necesară crezi că ar trebui să fie o diplomă în căutarea unui job?
5. Numeşte trei persoane publice care ar putea fi date drept un exemplu demn de urmat.
6. Ce ai face dacă te-ai trezi peste noapte ruşinos de bogat(ă)?
7. Dar învers, de te-ai trezi ruşinos de sărac(ă)?
8. Există măcar un om, (cu excepţia celor din familie) căruia ai vrea să-i mulţumeşti cu tot sufletul pentru ceva?
9. Cât de mult contează pentru tine aparenţele?
10. Ce ai schimba din mersul lumii dacă ţi-ar sta în putere?
11. Cât de sincer(ă) ai fost în răspunsuri, pe o scară de la 1 la 10? 😉
Nominalizările mele:
1. http://comentatoramator.wordpress.com/
2. http://1traducator.wordpress.com/
3. http://pompiliualexandru.wordpress.com/
4. http://iulianes31.wordpress.com/
5. http://ioanalexandru.wordpress.com/
6. http://garapentrudoi.wordpress.com/
7. http://fotografieurbana.wordpress.com/
8. http://lakeoftears.wordpress.com/
9. http://ioanstoenica.wordpress.com/
Sunt mai multe blogurile care mie-mi plac şi aş fi vrut să le nominalizez, chiar dacă nu ştiu câte persoane le urmăresc, pe unele s-ar putea să le ştiţi, al Geaninei şi al lui Cristian Lisandru de exemplu şi ar mai fi… Dar lista fiind limitată la numărul 9, mă opresc. Le mulţumesc şi îi asigur de preţuirea mea pe cei care îmi citesc blogul şi al căror blog îl urmăresc cu mare drag.
mi-au înflorit în păr raze de lună; şi parcă ieri
eram copilă. alergam cu tumult de primăveri
prinse-n ochi, în piept şi-n plete…
nu ştiu anii când s-au dus, dar plecat-au pe-ndelete.
zi de zi, seară cu seară:
vară, toamnă, iarnă şi e iarăşi primăvară.
vin şi pleacă înşirate rândunicile în stol,
duc cu ele anotimpuri prin al vremii rostogol.
an de an, tăcută, viaţa, la un voal de argint va ţese,
ghioceii împletindu-i cu ale lunii raze, tot mai dese.
apoi, într-o zi de toamnă, ni-l va prinde-n păr cunună,
nu simţim când trece timpul; azi copilă, mâine bună.
promoroacă, zloată, vânt, se-abătuse… aer nou cu umezeală,
peste şes şi printre munţi, peste sat cu-a lui tihneală.
şi-a venit mai ieri un „dihor” dând o raită prin coteţe
şi de-atuncea bate vântul peste sate-n „n” judeţe
nu mai sunt găini, nici raţe şi nici porci, sau oi, nici vacă
nu-i rentabil, el ţăranul, de-atunci stă lâng-o cinzeacă,
luată şi-aia pe caiet,
de la bar, fostul bufet.
de-ABC uri, crâşme şi buticuri, s-a umplut satul, măi frate!
iar de ieri şi-un supermarket. chiar şi-o bancă, ca să-şi poată lua în rate
tot ce vrea şi ce-a visat
noul „orăşean” din sat.
…
timpul a trecut în grabă
şi-azi românul se întreabă;
ba se miră şi acuză, cum de-l bate vântu-n dungă,
căci la cină în curând o să tragă… dintr-o pungă.
goală-i curtea şi cămara, podul casei, gol şi el;
doar pe câmp răsare-n voie câte-un lan de lăstărel
muşuroaie de furnici, pir, urzici şi chiar scaieţi
greu e traiul azi la sat, hai la crâşmă, măi băieţi!
s-a emancipat şi Leana şi-a vândut-o pe Joiana
iar de sapă şi de furcă a uitat. a uitat chiar şi poiana
unde semănase in. la ce-i bun? căci nu mai toarce, nu mai ţese;
portul vechi e incomod… şi se îmbracă doar pe-alese:
second şi chinezării luate ieftin pentru o zi, hai să zic o săptămână;
spuneţi voi, nu-i mai comod… hai ca oile la stână?
mii de draci pe cai aleargă, îşi trec anii fără număr,
răi şi singuri, n-au nevoie de un umăr, lângă umăr.
crudă-i gheara deznădejdii ce în suflete pătrunde,
de ajung bieţii bătrâni, faţa plânsă a-şi ascunde,
tot mai trişti cu speranţa lor de viaţă tot mai slabă;
ei trăiesc uitaţi de lume, nimic nu cer, nu mai întreabă.
de la semeni nu mai vor niciun cuvânt, nu mai cutează.
răniţi, uitaţi şi de frica amăgirii, nici noaptea nu mai visează
şi, şi-au pus în cui speranţa, că s-ar mai deschide-o uşă
şi-ar renaşte precum Phoenix – om, credinţă – din cenuşă.
petrecându-şi singuri ziua, doar aşteaptă, făr-a spune,
ar dori ca ochii-n lacrimi să le râdă -speriati- ca de-o minune.
de-ar putea întoarce timpul, calea învers de-ar străbate,
pe câmpii şi peste creste doar de stele luminate…
sunt bătrâni pe cai la pas, ce-şi trec anii fără număr,
trişti şi singuri, n-au alături, niciun umăr, lângă umăr.
în noapte de toamnă, plâns-a pădurea
după frunzişu’ luat de vânt, dus aiurea.
intrată în iarnă cu crengile goale,
se credea pierdută; tânguia a jale.
pădure, tu fă-i dorului meu ascunziş
printre castanii prădaţi de frunziş
când rătăceşte în nopţile cu lună
şi nu te mai tângui, pădure nebună!
las dorul şi umbra mea să te-aştearnă;
să nu te mai jeleşti în noapte de iarnă!
vântul adie, în curând va fi primăvară,
şi înmuguri-vor, pe crengi frunze, iară.
nebună pădure, pădure nebună,
ridică-ţi crengile şi priveşte la lună!
pe boltă, fără ţintă, rătăceşte agale,
scăldând în argint potecile tale.
spre ce ne îndreptăm
ce va aduce ziua de mâine
trăind într-un azi fără de speranţe
în faţă cu un zid de indolenţă şi minciună
şi paradoxalul
noi ne facem că muncim
timpul trece leafa vine
cum să mă adaptez unui astfel de climat
unde să caut dragostea de viaţă
şi motivaţia de-a face următorul pas
mă întreb de unde o să vină
pentru că nu-mi mai găsesc locul şi rostul
este o vină să-ţi asumi şi să ţii capul ridicat
la o jumătate de secol am revelaţia
că m-am copt aiurea strâmb
coloana-mi nu cunoaşte aplecarea
decât pentru o reverenţă în faţa celor care merită
am crescut în cultul muncii şi a lucrului bine făcut
din încăpăţânare
nu am învăţat să ascult de sfatul „noilor specialişti”
care oferă şabloane pentru sigura reuşită spunând
dacă ai o diplomă fă-ţi un CV cât mai stufos
scrie în el că ştii de toate
nu contează ce ştii cât ştii
imaginea contează
la interviu simuleză preocuparea
mai apoi la serviciu
tu fă-te că munceşti
şi înghite-ţi voma
caută să te afiliezi grupului mai flecar şi mai influent
pleacă-ţi capul şi vorbeşte mieros
nu gândi şi nu pune întrebări
astfel nu poţi greşi
de vină vor fi mereu ceilalţi
munca-i pentru negri şi tractoare
nu-mi mai găsesc locul şi rostul într-un azi
când satisfacţia lucrului bine împlinit amintire-i
şi mă întreb spre ce ne îndreptăm