atâţia oameni minunaţi
adevărate izvoare de foc
cu rădăcinile înfipte-n lumină
neştiuţi nebănuiţi pierduţi prin fumul ignoranţei
sunt sufocaţi de când curge râul imitaţiei a şablonizării
înotăm în ev de plastic devenind an de an
mutanţi robotizaţi în vreme ce-n unii
zac filoane de nestemate şi aur pur
murit-au „minerii”
„geologii”-s prea ocupaţi să perforeze
prin halde de steril pierdut-au de mult flerul
căutătorilor de comori
de când găsitu-s-a „mărgica albastră”
se cotcodăceşte neîncetat
precum veritabilele înaripate de curte
s-au cocoţat pe-naltele „uluci”
unii se visează vulturi