O reţetă de sezon… unii amestecă idei, io în zacuscă


Săptămâna asta-am târguit prin piaţă,
Ca să fac zacuscă am luat verdeaţă,
Ceapă, ardei iute, ţelină şi gogoşari,
Şi fasole crudă -cu boabele mari-

Am dat apoi, o raită-n colţ la alimentară,
-Ştiind că borcane şi sare am prin cămară-,
Am cumpărat piper boabe, foi de dafin şi ulei,
O pastă de roşii şi-o lămâie mare, pentru zeama ei.

Să vă spun acuma ce a mai urmat;
M-apucai să spăl, să răzălesc şi de tocat.
Însă m-a pus „dracul”, tv-ul să pornesc
Ca să ascult vreo ştire, în timp ce muncesc.

Nicio ştire, frate, pe niciun „canal”…
Aceeaşi isterie despre crimă şi câinele criminal;
Roşia Montana, cianuri, şomaj, mineri sau derbedei,
Nimic inteligibil, doar ceartă, nebunie, „o zacuscă de idei”.

Aşa că m-am apucat… mai vârtos pe-amestecat
În cratiţa în care, pe rând, ingredientele-am adăugat.
Cum am terminat de făcut zacusca cu fasole, aurie,
Am şi scris reţeta, pentru cine-o vrea şi nu o ştie:

Zacuscă cu fasole sau cu ciuperci

5 kg de gogoşari roşii (pentru cei care preferă zacusca picantă şi 4-5 ardei iuţi)
1,5 kg fasole albă (boabe mari, din anul în curs) sau 2 kg ciuperci de pădure (în lipsă ciuperci pleurotus sau champignon)
1,5 kg ceapă albă
500 g morcovi
O ţelină mare, circa 300-400 g
3 kg de roşii sau 1 l suc de roşii, poate fi şi un borcan de 850 ml de pastă de roşii
750 ml ulei
zeama de la o lămâie
Câteva foi de dafin
Piper boabe
Sare dură pentru alimente

Zacusca cu fasole io o prepar astfel:

Gogoşarii şi ardeii iuţi se spală şi li se îndepărtează cotorul cu seminţe şi părţile lovite sau bolnave. După ce se curăţă şi ceapa se toacă prin maşina de tocat (la care se va alege şi monta un ciur cu găuri mici). Ţelina şi morcovii bine spălaţi se curăţă, apoi se dau pe răzătoarea cu ochiuri mici. Se aleg boabele de fasole sănătoase şi se pun la fiert cu un pic de sare (după gust). Dacă alegeţi să folosiţi roşii proaspete, după ce se vor spăla se toacă în maşina de tocat roşii ca să fie separate seminţele şi coaja.
Într-o cratiţă de mărime potrivită se pune uleiul la încins peste care se adaugă ceapa şi roşiile tocate (dacă folosiţi roşii proaspete) şi se presară sare, lasându-le la fiert circa 30 min. (Atentie! Se amestecă în cratiţă cu o lingură de lemn ca să nu se prindă de fundul cratiţei).
Apoi se adaugă gogoşarii tocaţi, ţelina şi morcovii răzăliţi mărunt. Se adaugă zeama de lămâie, foile de dafin şi piperul boabe. Se amestecă bine până ce ingredientele se omogenizează şi se lasă la fiert la foc mic circa 2 – 2,5 ore (chiar mai mult dacă este necesar) până când legumele au devenit o pastă închegată.
Dacă folosiţi suc de roşii acesta se va adăuga după circa o oră, când legumele au început să devină o pastă consistentă. În cazul folosirii pastei de roşii, aceasta se adaugă aproape de sfârşit, după 1,5 -2 ore de fierbere.
Intre timp boabele de fasole fierte se strecoară (după preferinţă se pot împărţi în două porţii egale şi o porţie se toacă prin maşina de tocat). Când zacusca a devenit o pastă se adaugă fasolea (tocată şi boabele) şi se amestecă până când se omogenizează. Se mai lasă circa 5-10 min, maxim o jumătate de oră la fiert, după care se pune în borcanele fierbinţi (care au fost pregătite din timp, bine spălate şi apoi sterilizate în cuptorul încins). Odată borcanele umplute se pun capacele pe borcane (sau se leagă cu celofan) şi se introduc în cuptorul încins. Se lasă la sterilizat circa 30- 45 de minute la foc foarte mic, dupa care se stinge focul lăsând borcanele în cuptor la răcit.

Zacusca cu ciuperci se prepară identic doar că fasolea este înlocuită cu ciuperci.
Ciupercile se spală bine se taie şi se pun la fiert în apă clocotită dacă sunt ciuperci de pădure. După ce s-au fiert se strecoară apoi se călesc într-un pic de ulei după aceea se adaugă în zacuscă.

Gospodinelor, care aveţi curaj să încercaţi, spor la muncă şi apoi poftă bună, vă asigur că este delicioasă!

Publicat în diverse... | Etichetat , , , , , | 10 comentarii

ce bine ar fi… dacă ar fi posibil


mi-a trecut prin gând că aş vrea
dacă ar fi posibil… ce bine ar fi
să mă ascund într-o rază de soare
să te-nvăluiesc în căldură,
ca să-ţi luminez chipul, ochii, calea.
dacă ar fi posibil… ce bine ar fi, pentru că
m-aş putea ascunde într-o rază de lună
strecurându-mă prin fereastră în fiecare noapte
ca să-ţi mângâi fruntea îngândurată
şi ţi-aş înlocui spaimele cu vise.
mă gândesc uneori că, m-aş ascunde într-un strop de ploaie
ca să-ţi răcoresc tâmplele, ochii, buzele,
pentru a-ţi spăla grijile şi crisparea de pe faţă.
ce bine ar fi… dacă ar fi posibil
aş vrea să mă ascund într-o frunză,
ca să călătoresc spre tine în fiecare toamnă
când se-mbracă pădurea în aramă
să aştern covor pe aleile străbătute de paşii tăi.
ori, de-aş putea, m-aş ascunde într-o pală de vânt,
să îţi şoptesc de drag, de dor,
să-ţi pot spune când îţi lipsesc, că îmi lipseşti.
sau m-aş ascunde în gândurile şi-n toate tăcerile tale,
pentru că mi-ar plăcea să simţim împreună
soarele, luna, ploaia, frunza, vântul…
redescoperind zi de zi valenţele iubirii
am putea fi mereu umani, calzi şi vii.
ce bine ar fi… dacă ar fi posibil.

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , , , | 11 comentarii

nu-ş’ ce vor… n-am nicio vină


nu poţi crede că vreo vină îşi găsesc,
nici poţi spune că le pasă celor care
prin hoţie, nedreptate şi minciună,
călcând totul în picioare, au urcat treaptă cu treaptă.
scara de valori schimbat-au;
nu au tată, nu au mamă,
nici au fraţi, surori, sau ţară!
n-au conştiinţă sau morală,
însă au un sigur ţel şi-i uneşte:
bogăţia,
luxul,
fala!
cu cinism gândesc în sine:
„crape toţi
şi geamă ţara
dacă-s proşti!”
cum poţi crede că vreo vină îi apasă?
sunt maeştri oratori;
cu un scop,
de complezenţă,
cuvântează fals şi gol… chiar mai varsă ca pe scenă
câte o lacrimă de-actor.
tot mai des ei cer clemenţă pentru clica lor de hoţi,
nu ştiu cum,
dar,
îşi găsesc circumstanţe atenuante;
pentru toate,
pentru că se-nfruptară ani la rând şi fără scrupul
tot mărindu-şi bogăţia;
nu din munca lor cinstită,
ci a celor mulţi ce astăzi îşi plâng soarta
şi prostia.
nu poţi crede că vreo vină îşi găsesc.
mai degrabă te gândeşti,
cu cinism că-şi spun în sine:
„câinii latră, timpul trece, toate trec şi asta e…
nu-ş’ ce vor… n-am nicio vină!”

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , , , | 8 comentarii

mamă


mamă
mă prefac că nu văd strâmbătatea lumii
iar dacă plâng uneori plâng cu lacrimile
copilului din tine care locuieşte în mine acum
nu pot să-l alung mă prefac uneori că nu ştiu
privesc prin ochii tăi ce-au devenit ai mei
dacă nu-mi-i deschideai nu aş fi văzut
dacă nu-mi dădeai lacrimile tale
poate că ar fi fost mai bine
sau poate ar fi putut fi mai rău
nu ştiu şi nimeni nu-mi poate spune

dacă nu mă învăţai drumul aspru al muntelui
dacă nu mă lasai să alerg desculţă prin iarba înrourată
desculţă prin colbul cald al drumului
sau prin băltoace în ropotul ploilor de vară
dacă nu mă învăţai să înot ca păstrăvul
să alerg urmărind norii albi soarele seninul
să ascult vocea şoptită de vânt
şi cum să dau totul pe nimic
poate că ar fi fost mai bine
sau poate că ar fi putut fi mai rău
nu ştiu şi nimeni nu-mi poate spune

poate am pierdut amândouă din start
pentru că drumul netezit cu smoală
ne pare mai pustiu decât orice pustiu
durerea tăcută încovoaie ca vântul tinerii copaci
dar mă prefac că nu văd strâmbătatea lumii
doar plâng uneori
mamă

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , , , | 18 comentarii

albe oase


bogatul a decis că trebuie să dispar
ca să-i las lui palma mea de pământ
-pe care după el o umbresc degeaba
sunt prea nedemn
nu ştiu scoate arginţi şi din piatră seacă-
a decis că ar trebui să mor
ca să-i las lui aerul meu încă respirabil
să-şi umple cu el plămânii plini de noxe
ca să-i las lui cerul meu încă albastru
spre care nu priveşte decât pentru a aduce nori negri
de ură şi urgie
a decis că trebuie să mor
ca să-i las lui apa râului de munte şi de câmpie
în care înot de veacuri cu lostriţele bibanul roşioara
dar ce nu ştie bogatul
nu ştie că valu-i efemer
nu-mi va clătina rădăcinile înfipte adânc
spiritual în petecul meu de pământ stropit cu lacrimi
răbdare sfânta şi umana speranţă
o să-mi sape cicatrici adânci în scoarţă
o să-mi rupă crengi putregăite şi mlădiţe prea tinere
o să-mi poarte frunzele desprinse în vârtej
cum se întâmplă de veacuri
dar n-am să mor
pentru că a decis prea hulpavul bogat
să-i las lui palma mea de pământ ca să-şi hrănească argaţii
nu voi dispărea
pentru că în palma mea de pământ
vor răsări mereu albe oase din oasele străbunilor
să-i stea în gât
sufocându-l

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 6 comentarii


tu nu ştii să socoteşti îţi dă mereu cu plus
niciodată lipsă niciodată egal cu plus mereu
mi-a trecut prin minte să-ţi trimit în fiecare zi câte un măr
dar ce-ai să faci tu cu atâtea mere
socotind îţi va da mereu cu plus…

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 15 comentarii

pledoarie pentru moralitate


tu, dulce amăgire, viaţă,
timpul tace, trece ireversibil;
iubire, moarte, uitare…
trăită cu simţul binelui şi-al răului,
tu, viaţă, poţi fi ca o copilă
ce coase pe al anilor gherghef
în culorile purpurii ale inocenţei
frământările;
încremenind pe umerii tăi
adierile pădurii, apusurile de soare
clarul de lună sau, noaptea adâncă.
viaţă, tu, uneori poţi fi şi ca o văduvă despletită
pe marginea unui hău,
revărsându-şi frustrările.
însă, adunând doar ani fără anotimpuri,
cu o anume pasiune de-a trăi ca pe o scenă,
ca-n teatru,
n-ai merita trăită, ar fi aşa de trist,
tu, dulce amăgire, viaţă,
timpul tace, trece ireversibil…
şi, nu am făcut nimic deosebit;
am colecţionat bucurii, dureri, tăceri şi vise,
spectrul culorilor întreg,
făcând o pledoarie pentru moralitate.

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , , , | 2 comentarii

adună-te, regăseşte-te


ştiu, ştiu, în veacul acesta indecent,
iluzia ne face ochi dulci,
ne toarnă în pahar strop cu strop,
an de an ne afundăm în ceaţă
pierzându-ne pe noi şi umanitatea.
ne rostogolim ca pietrele
din pârâu până-n mare,
tot mai rotunzi, tot mai şlefuiţi;
din ce în ce mai asemănători,
mai hulpavi, goi,
vlăguiţi şi mai străini.

omule, priveşte-te înăuntru,
caută „Hristosul” ce sălăşuieşte în tine,
adună-te, regăseşte-te…

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 4 comentarii

ah dacă aş şti


ascult universul cu ochii închişi
privesc

la poalele muntelui
dealuri şi văi cu umbre neclare
şerpuiri de ape şi drumuri
vântul uscat
crapă pământul
sub soarele dogoritor
arşiţa ofileşte prematur a toamnă
oameni ogoare şi livezi

bat clopotele şi toaca la biserica din deal
răsunând în nervi-mi
a dulci violenţe
a-nceput să se schimbe peisajul
norii încolăcesc culmile
prevestind o schimbare posibilă
ah
dacă aş şti să prind mai bine în cuvinte
universul omul natura

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , , | 2 comentarii

clătinând amintirile


altădată
îmi împleteai imaginaţiei gânduri nelimitate
o mare şi nesfârşită dorinţă
umbra degetelor trasa un nou sens
spre oriunde
cu orice ne-ar fi trecut prin minte
micşoram distanţa
dialogând cu moartea
viaţa fiindu-ne martor şi ac balanţei
stabilind regulile echilibrului
astăzi
nu ştiu dacă mai trăim sau am murit
îmbrăcaţi în armura tăcerii
căutăm vraja de altădată
clătinând amintirile

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , , , | 6 comentarii