Category Archives: LITERATURĂ

Ca azi și ieri mințit-o oamenii politici. Ca să-și atingă scopul aruncă sărmanilor câte un os, Precum la câini! Toți decadenții buni de gură măsluiesc fapte, istorii, Știind că lașii tac și unii-s vânzători, vânduți: Ce-a fost, puțin le pasă! … Citește în continuare →

Vai de ei și vai de noi, Ei fac ce vor… noi tărăboi. Dictatură ar vrea, măi frate, Cică… au majoritate! „Mi-amintesc…odinioară,” Nu era mai bine-n țară! Stăteai la coadă la alimentară: Pentru ouă, pâine, lapte… Pe raft nu erau … Citește în continuare →

Sunt ușor nedumerită, amuzată, iritată, De un experiment bizar, speculativ… Dar, totuși, aș avea o întrebare: Tu, când ceri prietenia unui om, O faci pentru manipulare? Nu, nu am studii-nalte, nici diplome, nici doctorate. În schimb am bunul simț… cultură … Citește în continuare →

Păpușari… păpuși sus-puse Sunt aproape-asemănate Și-i leagă minciuni sfruntate, Urlete de răutate din iadul-vremilor apuse. De nimeni nu ar fi votată, Simțiri sau gânduri n-o indică, Doar proștii în slăvi o ridică: Păpușă la cârma țării așezată. Și cât de … Citește în continuare →

Prietene nu tânji după fructul căzut. Mai bine bucură-te de copacul în floare, Bucură-te de noul rod. Toleranța mea are o limită, prietene, Nu tânji… adună-te! Și bunătatea mea are o limită, lasă trecutul, adună-te! Nu te lăsa cuprins de … Citește în continuare →

Plin de gânduri drumul meu, Fiecare pas a rupt din noapte… Un freamăt lung, zori reci, Apoi a început să se lumineze: Uneori răutatea stă ascunsă după florile politeții; E-n firea celor cu suflet sterp să rănească, Învinuind, adesea, fără … Citește în continuare →

Măscăricii ăștia au tupeu… și un nemăsurat orgoliu, Susțin cu patos că familia tradițională o vor apăra, Și chemă iar la vot poporul… dar în zadar, Pe apa sâmbetei, miliarde din nou vor arunca. Pentru căsătorie fi-va referendumul definitoriu, Când … Citește în continuare →

O, cât de bine știu, – sărmani ai lumii fără minte, cu învățătură – N-ați mai huli și n-ar fi ținta voastră de umor Acei ce poate s-au născut, sunt înzestrați cu altă-ndemânare. Și dacă s-ar putea, măcar o clipă, … Citește în continuare →

Cobre, ulii și hârci ajunse-n fruntea țării. N-au minte. – mintea lor este pierdută – Orbiți sunt de-al puterii nesațiu. Ca păianjenii creat-au rețele de ochi orbi În care-au ucis lumina. Nu văd că nu sunt cei mai buni, Nu … Citește în continuare →