Author Archives: Lia

făr-a avea prea multă şcoală, nu-i un mister de nepătruns, cum tot mai mulţi atinşi de boală, la putere au ajuns. s-au silit să dovedească, predicând, prin vorbe mii, că-s cinstiţi, nu poartă mască, nu vor vile, nici moşii, au … Citește în continuare →

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de jale, ţara mea de plâns? Un guvern capabil, nu de cumetrie, Legi simplificate şi-un parlament restrâns! Să muncească-n ţară, să-ţi treacă iar hotarul, Cei plecaţi departe la astea se gândesc; Căci … Citește în continuare →

ca o carte răsfoită istorii îngemănate-n colier în spatele retinei curg umbrele alunecând prin gânduri parcă mi-ar vorbi zig-zag de amintiri se-nnoadă şi mintea mi-o străbat ca printr-un vechi descânt ce leagă cărările de ieri cărările de azi mi-s gândurile … Citește în continuare →

iubirea-i ca o haină lungă, înţelepciunea-i ca o haină călduroasă, un dar de la divinitate pentru toţi, prea mulţi sunt, însă, cei ce nu vor primească. obsesive gânduri îmi lovesc pereţii creierului, o viaţă dus-am, în van, zadarnică luptă, fiindcă … Citește în continuare →

ce paradoxală fericire să ai colţul tău în care zâmbind celor din jur poţi plânge dacă se zvârcolesc amintirile ai răgazul să stai cu gândul lucid ce valsează prin locuri cu mulţimea de oameni prietenii şi iubiri apuse când ai … Citește în continuare →

În graba spre niciunde uităm să mai trăim, Nu ştim ce-i simplitatea , nu ştim să mai iubim. Copiilor la şcoală le omorâm candoarea, Îi învăţăm de mici minciuna şi mimarea, Îi dezbrăcăm de vise, le dăruim de toate: Maşini, … Citește în continuare →

ca să împlinesc ce am de împlinit vieţii, am căutat lumina şi dreptatea din nadir pân’ la zenit: uneori de-am ostenit şi am căzut, m-am ridicat, n-am stat să-mi plâng de milă. „lovită” când am fost, uneori, chiar dac-am ripostat, … Citește în continuare →

au apărut din valul vremilor ce-a curs propagandiştii unei vieţi deşarte, ca un blestem, ca o pedeapsă a veacuri de păcate și-ntreaga lume, parcă, s-a umplut de patimi şi de ură, de oameni goi, slujbaşii răului, cu sufletele moarte şi … Citește în continuare →

biet suflet, sat străbun, strâmbe legi te-au biruit, la orice pas batjocorită a fost curata ta sfială, ştiindu-te cinstit şi neumblat, cu miere-n vorbe şi gânduri otrăvite te-au amăgit, te-au minţit şi înşelat. în timp, pădurea ta şi-avutul tău s-au … Citește în continuare →