sunt lumi ce doar în amintire-s ancorate


ca o carte răsfoită istorii îngemănate-n colier
în spatele retinei curg umbrele
alunecând prin gânduri parcă mi-ar vorbi
zig-zag de amintiri se-nnoadă
şi mintea mi-o străbat
ca printr-un vechi descânt ce leagă
cărările de ieri cărările de azi
mi-s gândurile fire de urzeală
spre lumile în mine sigilate
tot caut şi tot alerg dar… nu le mai găsesc
sunt lumi ce doar în amintire-s ancorate

Avatarul lui Necunoscut

About Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu