Author Archives: Lia

O, cât de bine știu, – sărmani ai lumii fără minte, cu învățătură – N-ați mai huli și n-ar fi ținta voastră de umor Acei ce poate s-au născut, sunt înzestrați cu altă-ndemânare. Și dacă s-ar putea, măcar o clipă, … Citește în continuare →

Cobre, ulii și hârci ajunse-n fruntea țării. N-au minte. – mintea lor este pierdută – Orbiți sunt de-al puterii nesațiu. Ca păianjenii creat-au rețele de ochi orbi În care-au ucis lumina. Nu văd că nu sunt cei mai buni, Nu … Citește în continuare →

pe pământ există binele, omule, există dreptatea, curajul și claritatea, altruismul și compasiunea, iertarea și prietenia, există iubirea și justețea. cum pe pământ există și răul, omule, există ura și nedreptatea strigătoare, lașitatea și minciuna, nelegiuirea, violența oarbă, crima și … Citește în continuare →

Ești de partea hoților, Tu ce stai la umbră-n iarbă, Sau la bere pe terasă, Tolănit, spunând n-am treabă, Ce se-ntâmpă nici că-ți pasă. Ai venitu’ asigurat – de la stat ca asistat! Iar când țara se ridică, Stai în … Citește în continuare →

Cum poți trăi fără speranță, fără încredere, Cum poți trăi fără iubire? În aceste vremuri de nebunie, Cine poate trăi fără adevăr, fără cinste, Trăiește fără încredere și fără speranță, Așa cum ar trăi de unul singur. Dar, dacă ar … Citește în continuare →

E martie douăzeci și trei, Primăvară rătăcită, Primăvară întârziată, Primăvară zăpăcită Haide, vino primăvară! Să putem ieși pe-afară Făr-o mie de cojoace, Chiar dacă iarna ne place Ne-am cam săturat de ea, Ai uitat că-i vremea ta?! Zăpăcită primăvară, Primăvară … Citește în continuare →

speranțele mele au fost un vis, au fost un vis într-un vis tot drumul… rădăcina rădăcinii și mugurul mugurului unui copac, un copac numit viață, iubire, care crește în suflet, aceasta este minunea care ține lumina vie. nimic din ce … Citește în continuare →

m-a cuprins lehamitea s-a umplut lumea de oameni indolenți plini de fumuri și aroganță găunoși precum un copac bătrân ros de carii și de mucegai sub scoarța groasă (periculos chiar dacă pare falnic) mi-e atât de lehamite de tot și … Citește în continuare →

Când te-am născut, aveam un singur gând, Comoara mea, în ziua aceea am plâns de fericire, Și ți-am jurat pe tot ce-aveam mai sfânt, Că o să crești frumos, înconjurată de iubire! Ți-am mai promis, atunci, să-ți fiu mereu aproape, … Citește în continuare →

Spun Maramureș, Și-n stropi de amintiri, ca în oglinzi de vis, Îmi văd înaintașii în strai de sărbătoare. Mi-e atât de dor de tine, sat de pe deal, Căci sufletu-mi doinește: Mi-a fost așa de bine, mi-e atât de dor … Citește în continuare →