Author Archives: Lia

plin de roade precum “mărul fără gard de lângă drum” cel ce îşi cunoaşte rostul datoria de-a fi om făr’ a aştepta răsplată va avea o vorbă bună şi nu-şi va muta privirea de la cei căzuţi în patimi în … Citește în continuare →

vântul aspru şuieră prins-a frig şi răguşeală şi-a-nceput să cânte iară vine iarna în curând în pădurea ciufulită leagănă-se-n umbră fagii pinii carpenii stejarii… coborât-a peste munţi o perdea de ceaţă groasă doar o stâncă mai semeaţă ca un cap … Citește în continuare →

într-o dimineaţă de octombrie ceţoasă de cinci ori bătuse ceasul dintr-o turlă nevăzută un sunet medieval mă trezise mai întâi am tăcut am cântat am râs şi-am plâns de dor aduceri aminte şi zădărnicie mai apoi îmbrăţişat-am treptat insomnia nopţilor … Citește în continuare →

nu ştiu cum şi de unde să încep. dintr-o dată aş vrea atâtea să-ţi scriu, dragostea mea, cicatricea se vindecă, amorţesc. prin golul rămas pătrunde pustiul, treptat, îmbrăţişa-voi gerul şi moartea. în aceste zile sunt tulburată, octombriană, îmi vin în … Citește în continuare →

Tărâm de legendă, tu, Maramureş, te-au ajuns vremurile noi. An de an, prin sita măruntă îşi cerne cerul norii mohorâţi, prădate de mâini criminale ţi-au rămas crestele golaşe. Maramureş, tu, tărâm de dor, posomorâtă-i vremea; ţi s-au pierdut cioplitorii, minerii, … Citește în continuare →