astăzi scriu despre o tară
şi nu-i deloc imaginară:
slab la minte-n gură tare,
cu privirea goală-n zare,
un amic, de complezenţă,
profitând de asistenţă,
protestează, strigă tare,
vai, ce i-a făcut cutare,
uitând că zi de zi urmează
fapta ce-o incriminează.
ştiţi care-i părerea mea?
un strop de minte de-ar avea,
ar gândi şi ar tăcea…
aplicând spusa acea:
„ce tie nu-ţi place, altuia nu-i face”
Lia Muresan 
Se întâmplă la tot pasul…
ApreciazăApreciază
Frumoasă abordarea ta!
Cred că, celor descriși de tine, pe care eu îi „simt” ca fiind așezați și în poziții superioare, li s-ar potrivi de minune și poezia lui Topârceanu „Câți ca voi!”.
ApreciazăApreciază