nu cred că trebuie

Publicat pe 20 septembrie 2014 de Lia

nu cred că trebuie să tăcem,
cum, nici să vorbim prea mult
– inutil şi gol -, nu cred că trebuie.
roata timpului scânceşte surd,
trec chipuri şi umbre pe lângă mine,
pe vechile străzi pavate cu piatră
ploaia cântă-n surdină.
inima şi-a amintit de oameni,
m-am smuls din starea letargică
şi totuşi,
nu cred că trebuie să vorbim prea mult,
– inutil şi gol – cum, nici să tăcem,
nu cred că trebuie.

Avatarul lui Necunoscut

About Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 Responses to nu cred că trebuie

  1. Avatarul lui racoltapetru6 racoltapetru6 spune:
    20 septembrie 2014 la 6:08

    Eu nu tac, dar poate că uneori vorbesc prea mult. Nimeni nu e perfect, nu? 😉

    Apreciază

    Răspunde
  2. Avatarul lui Ivy july spune:
    20 septembrie 2014 la 6:18

    Eu ma mai trezesc vorbind cand ar trebui sa tac, dar imi fac rau doar mie . :)))
    Zi placuta, Lia !

    Apreciază

    Răspunde
    • Avatarul lui Lia Lia spune:
      20 septembrie 2014 la 6:31

      :)))))) e, aşa mai păţesc şi eu, am zile în care am limbariţă. Cred că ni se întâmplă tuturora.

      Zi frumoasă, July!

      P.S. foarte faină ultima postare de pe blogul tău, am citit aseară şi am recitit şi azi.

      Apreciază

      Răspunde
      • Avatarul lui Ivy july spune:
        20 septembrie 2014 la 6:33

        Ma bucur ca ti-a placut, Lia . Eu am cumparat cartea in 2007 din gara, la Bucuresti, si am citit-o pe nerasuflate pana la Deva . Sunt doua femei deosebite scriitoarele .

        Apreciază

  3. Avatarul lui Mugur Mugur spune:
    20 septembrie 2014 la 9:48

    E inutil să taci prea mult,
    Cum să vorbești prea mult e fără rost,
    Căci fiecare are-un cost,
    La mine, cel ce-ascult!

    Tot inutil cred eu că-i a tăcea
    Atunci când ai de spus ceva,
    Când ai cuvinte care să rostească
    Simțirea omenească!

    Încerc și eu să păstrez un echilibru între cuvinte și tăceri, dar nu cred că reușesc mereu. Parcă prea des tăcerile se-adună!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu