cerul s-a acoperit cu nori negri, vineţii,
copacii-s goi;
doar iarba şi-a păstrat verdele verii trecute.
tu ai plecat departe,
eşti tot mai departe…
va ninge în curând pe pământ
şi peste noi, cei rămaşi ca nişte umbre
în lumina rece.
mi s-a făcut dintr-odată frig,
am să fac foc în teracota veche,
voi asculta un lied
şi-am să aştept primăvara
ca să îmbrac cămaşa albă, din in,
ca odinioară.
dragul meu,
pe aici va ninge în curând.
Lia Muresan 
Dacă ai sobă de teracotă și lemne poți aștepta cu drag ninsoarea! 🙂
ApreciazăApreciază
am şi… şi, măi Petrică 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Pentru astfel de zile trăiesc ! Vă mulţumesc. | Hipertensiv
Sensibila si calda traire…
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
ohhh, cald şi bine aici 😉
ApreciazăApreciază
da, da… nu ca la Bâlea Lac, la hotelul de gheaţă :))
🙂 Mulţumesc, Potecuto!
ApreciazăApreciază