clătinând amintirile


altădată
îmi împleteai imaginaţiei gânduri nelimitate
o mare şi nesfârşită dorinţă
umbra degetelor trasa un nou sens
spre oriunde
cu orice ne-ar fi trecut prin minte
micşoram distanţa
dialogând cu moartea
viaţa fiindu-ne martor şi ac balanţei
stabilind regulile echilibrului
astăzi
nu ştiu dacă mai trăim sau am murit
îmbrăcaţi în armura tăcerii
căutăm vraja de altădată
clătinând amintirile

Avatarul lui Necunoscut

About Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 Responses to clătinând amintirile

  1. Avatarul lui anahoret2007 anahoret2007 spune:

    S-o pui în cuita cu poezii bune, lângă celelale…

    Apreciază

  2. Avatarul lui geta geta spune:

    Draga mea Lia ,nu te dezmiti si ma bucur ca te-am regasit,felicitari!

    Apreciază

  3. Avatarul lui racoltapetru6 racoltapetru6 spune:

    Și eu mă bucur că v-am găsit! Voi putea astfel să-mi mângâi sufletul cu versuri din cele mai inspirate.

    Apreciază

Lasă un comentariu