Doamne, Redă bătrânilor bătrâneţea.
Iar tinerilor Alungă-le bolnavele fantezii
care duc spre singurătate şi pustiu în suflet
cu fiecare pas, cu fiecare zi.

Doamne, „Dă-ne nouă pâinea cea de toate zilele”
precum Ai Dat-o din veacuri.
O dă cu prisosinţă, Doamne,
doar acelora din casele ridicate cu trudă,
ori, cu sudoarea frunţii şi mâinile curate.

Doamne, ne risipim încovoiaţi sub apăsarea banului,
ridicând case până la cer şi biserici în care nu se roagă nimeni.
nu Ne părăsi Doamne într-o alienare absolută
căci zilele trec pe lângă noi
în goana după fală şi bogăţii nefolositoare.

Doamne, Despică firul de iarbă în spice de grâu
care să se clatine-n vânt,
apoi, Dă putere braţelor să le secere
şi bobul de grâu să scrâşnească sub piatra morii,
făina frământată să crească în aluat miraculos,
aşa cum altădată umplea coveţile şi se revărsa,
prefăcându-se în pâine bună, caldă,
în burta cuptorului încins.

Îndreaptă-ne paşii spre jeruite poteci,
Te rog, Doamne, Ascultă-mi ruga!