Category Archives: LITERATURĂ

ce paradoxală fericire să ai colţul tău în care zâmbind celor din jur poţi plânge dacă se zvârcolesc amintirile ai răgazul să stai cu gândul lucid ce valsează prin locuri cu mulţimea de oameni prietenii şi iubiri apuse când ai … Citește în continuare →

În graba spre niciunde uităm să mai trăim, Nu ştim ce-i simplitatea , nu ştim să mai iubim. Copiilor la şcoală le omorâm candoarea, Îi învăţăm de mici minciuna şi mimarea, Îi dezbrăcăm de vise, le dăruim de toate: Maşini, … Citește în continuare →

ca să împlinesc ce am de împlinit vieţii, am căutat lumina şi dreptatea din nadir pân’ la zenit: uneori de-am ostenit şi am căzut, m-am ridicat, n-am stat să-mi plâng de milă. „lovită” când am fost, uneori, chiar dac-am ripostat, … Citește în continuare →

au apărut din valul vremilor ce-a curs propagandiştii unei vieţi deşarte, ca un blestem, ca o pedeapsă a veacuri de păcate și-ntreaga lume, parcă, s-a umplut de patimi şi de ură, de oameni goi, slujbaşii răului, cu sufletele moarte şi … Citește în continuare →

biet suflet, sat străbun, strâmbe legi te-au biruit, la orice pas batjocorită a fost curata ta sfială, ştiindu-te cinstit şi neumblat, cu miere-n vorbe şi gânduri otrăvite te-au amăgit, te-au minţit şi înşelat. în timp, pădurea ta şi-avutul tău s-au … Citește în continuare →

privind în zări la fulgii de zăpadă plângându-şi viaţa efemeră, viaţă, tu, acum mi-e jale. ai început s-aluneci spre apus şi, eu nu-s decât o biată nebună rătăcită, cel mai sărac om de pe pământ, departe de satul răsfirat pe-un … Citește în continuare →