Category Archives: LITERATURĂ

mamă


mamă mă prefac că nu văd strâmbătatea lumii iar dacă plâng uneori plâng cu lacrimile copilului din tine care locuieşte în mine acum nu pot să-l alung mă prefac uneori că nu ştiu privesc prin ochii tăi ce-au devenit ai … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , , , | 18 comentarii

albe oase


bogatul a decis că trebuie să dispar ca să-i las lui palma mea de pământ -pe care după el o umbresc degeaba sunt prea nedemn nu ştiu scoate arginţi şi din piatră seacă- a decis că ar trebui să mor … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 6 comentarii


tu nu ştii să socoteşti îţi dă mereu cu plus niciodată lipsă niciodată egal cu plus mereu mi-a trecut prin minte să-ţi trimit în fiecare zi câte un măr dar ce-ai să faci tu cu atâtea mere socotind îţi va … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 15 comentarii

pledoarie pentru moralitate


tu, dulce amăgire, viaţă, timpul tace, trece ireversibil; iubire, moarte, uitare… trăită cu simţul binelui şi-al răului, tu, viaţă, poţi fi ca o copilă ce coase pe al anilor gherghef în culorile purpurii ale inocenţei frământările; încremenind pe umerii tăi … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , , , | 2 comentarii

adună-te, regăseşte-te


ştiu, ştiu, în veacul acesta indecent, iluzia ne face ochi dulci, ne toarnă în pahar strop cu strop, an de an ne afundăm în ceaţă pierzându-ne pe noi şi umanitatea. ne rostogolim ca pietrele din pârâu până-n mare, tot mai … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 4 comentarii

ah dacă aş şti


ascult universul cu ochii închişi privesc la poalele muntelui dealuri şi văi cu umbre neclare şerpuiri de ape şi drumuri vântul uscat crapă pământul sub soarele dogoritor arşiţa ofileşte prematur a toamnă oameni ogoare şi livezi bat clopotele şi toaca … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , , | 2 comentarii

clătinând amintirile


altădată îmi împleteai imaginaţiei gânduri nelimitate o mare şi nesfârşită dorinţă umbra degetelor trasa un nou sens spre oriunde cu orice ne-ar fi trecut prin minte micşoram distanţa dialogând cu moartea viaţa fiindu-ne martor şi ac balanţei stabilind regulile echilibrului … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat , , , , , | 6 comentarii

Mazileasca (3)


Se întoarse în casă şi se îmbrăcă într-o rochie neagră lucioasă, mulată pe corp, care-i scotea în evidenţă surplusurile. Privindu-se în oglinda imensă montată în peretele ce despărţea dormitorul de dressing, se roti de câteva ori trăgându-şi abdomenul şi mormăi … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ | Etichetat , , , , , | 2 comentarii

Mazileasca (2)


La început fusese orbit şi, dacă cineva ar fi îndrăznit să-i deschidă ochii, ar fi fost în zadar. Însă pe măsură ce trecea timpul, Stelian ajunsese să simtă pe pielea lui cruntul adevăr. Femeia îl păcălise, nu fusese vorba de … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ | Etichetat , , , , , | 4 comentarii

Mazileasca (1)


Cerul era senin. Ici colo câţiva nori albi de vreme bună pătau albastrul boltei. Era încă devreme, nu trecuse cu mult peste ora şapte. Acea dimineaţă de iulie anunţa o zi caniculară. Ştefania Mazilescu locuia într-o casă sub poalele pădurii, … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu