Author Archives: Lia

Avatarul lui Necunoscut

About Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.

Am fost mică și m-am făcut mare


Am fost mică și m-am făcut mare. Nu, nu la înălțime… la înălțime am rămas cât un zâmbet, m-am rotunjit, în curând voi deveni rubensiană. M-am făcut mare dar omenia, bucuria de a descoperi lucruri și trăiri noi, mila și … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ | 4 comentarii

In viata


În viață, îți este dat să întâlneștiȘi oameni buni, frumoși, onești,Dar, tot în viață, vei afla și oameni răiȘi sluți, mișei… samariteni, dar și călăi.De poți, nu-i ignora și nu îi ocoli,C-ai să înveți cum trebuie să fii!Doar tu alegi … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ | 2 comentarii

!


De o vreme bună încoace… iată, Orice ai vrea să citești, Un’ te-ntorci, unde privești, De Șoșoacă te izbești! Te-ntrebi apoi ziua toată, Oare-n mintea ei, surată, Ce o fi?! Că ni se-arată Zăbăucă și turbată! Stai, te miri și … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ | Lasă un comentariu

Introspecție


,,Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni.” O, Doamne, cât de mult m-am înșelat! Cât de mult am greșit sacrificându-mi anii, În numele iubirii și a datoriei împlinite… Toată viața am simțit, am gândit și am acționat Pentru binele celor dragi și … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ | Etichetat , | Lasă un comentariu

Ce vremuri ne este dat să trăim


Of, Doamne! Ce vremuri ne este dat să trăim, Cerem. Doar cerem lenevind și ne plângem întruna. La oameni cu drag, spre cer, sau în noi nu mai privim, Dăm totul pe nimic, adevăr sau minciuni-s totuna. Din ce în … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ | Un comentariu

”Deșteaptă-te române”


“Deşteaptă-te, române,” nu mai dormi pe tine, Nu aștepta minuni și milă de la nimeni. Pune-te și învață, muncește ca să ai, Căci viața îți întoarce: primești ceea ce dai! Privește-te-n oglindă, vezi câtă dreptate ai Când îi acuzi pe … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Un comentariu

Mustru viața, atâtea greșeli acceptate


De-acum sunt așa de obosită de nădejdi… Mustru viața, atâtea greșeli acceptate. O parte a lumii va bâjbâi, aproape mereu, Departe cu totul din calea luminii și înțelepciunii. Spaima, frica de necunoscut, cu prioritate, mai mereu, Va scoate la suprafață … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 2 comentarii

din seria ”bezmetisme a la Lia”


De un pic de vreme, nu este zi în care să nu-mi apară sub ochi articole, cu zeci sau sute de comentarii, despre testul PISA. Recunosc, spre rușinea mea, că habar nu am avut ce presupune și nici când a … Citește în continuare

Publicat în diverse... | 5 comentarii

A scrie… deși pare, nu e jucărie


Habarnam s-a socotit: – Am talent desăvârșit! Și a început să scrie în proză, chiar și-n poezie, Platitudini dezlânate, doar cuvinte înșirate. Așadar, se vede treaba, N-a pierdut timpul degeaba! A compus, n-a abdicat, A scris mult… greșit și plat. … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 3 comentarii

Dacă am fi onești


Dacă am fi onești cu propria gândire, Nu am mai fi uimiți de-a țării devenire, Și nici că tot ce se întâmplă este cu putință, Prea mulți ani asistat-am pasivi la propria umilință. La timp n-am retezat rădăcinile înfipte-n epoca … Citește în continuare

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Un comentariu