erai poetul

Publicat pe 19 ianuarie 2014 de Lia

o, da, citindu-ţi slova,
prin ochii mei, fără să simt,
mi te-ai strecurat în suflet, în gând.
privirea-ţi cu scântei, tăciuni aprinşi,
ascunzând o tainică nobleţe
scormoneau acolo unde erau pitite visele,
nestinsele doruri,
neîmblânzitele râuri ale căutării;
ploaia grea, înverşunată,
cu tunetul surd, cu vuietul de cascadă
urlând lung că este toamnă.
trezeşte-te, deşteaptă-te –mi-am tot strigat-
o, da, n-am visat!
sigur, eşti în înima mea,
dar tu nu-mi poţi fi nici înger, nici demon
şi nici stea.
nu, tu, nu puteai fi, tu…
erai poetul!

Avatarul lui Necunoscut

About Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 Responses to erai poetul

  1. Avatarul lui racoltapetru6 racoltapetru6 spune:
    19 ianuarie 2014 la 9:58

    E unul anume sau e poetul în general? 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  2. Avatarul lui Ivy july spune:
    19 ianuarie 2014 la 10:11

    Poetul inimii, cel ce ne picteaza sufletul cu frumoase iluzii .

    Apreciază

    Răspunde
  3. Avatarul lui anahoret2007 anahoret2007 spune:
    19 ianuarie 2014 la 19:32

    Am început să te recunosc! 😀
    Să pui poezia în cutiuţa aia… ştii tu care! 😉

    Apreciază

    Răspunde

  4. Pingback: Și-am încălecat pe-o șa … | Hipertensiv

  5. Avatarul lui Cristian Dan spune:
    8 februarie 2014 la 11:50

    Eeeeeei … Unde te-ai ascuns ??? 🙄

    Apreciază

    Răspunde
    • Avatarul lui Lia Lia spune:
      9 februarie 2014 la 9:00

      Eiiiiiii, măi să fie, am lipsit şi io cuiva 😛
      Nu m-am ascuns, Dane. Doar viaţa, cotidianul m-au ţinut ocupată cu altele. Nu ştiu ce am pierdut necitind blogurile pe care le urmăresc, dar voi încerca să recuperez…

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un comentariu