ascult universul cu ochii închişi
privesc

la poalele muntelui
dealuri şi văi cu umbre neclare
şerpuiri de ape şi drumuri
vântul uscat
crapă pământul
sub soarele dogoritor
arşiţa ofileşte prematur a toamnă
oameni ogoare şi livezi

bat clopotele şi toaca la biserica din deal
răsunând în nervi-mi
a dulci violenţe
a-nceput să se schimbe peisajul
norii încolăcesc culmile
prevestind o schimbare posibilă
ah
dacă aş şti să prind mai bine în cuvinte
universul omul natura