îmi ninge iar

Publicat pe 9 decembrie 2012 de Lia

a început să ningă iar peste pământ
trec sănii încărcate de nerăbdarea copilăriei
în noapte sub semnul de întrebare al stelelor
ninge
din trena albă a melancoliei cad fulgi
chipuri chemând alte chipuri
cu priviri duse spre infinit în amintire
printre case şi oameni
şi îmi ninge iar în suflet a poveste
c-un dor de ducă stins demult
am să iernez pe creste lângă tine
plătind iubirii ultimul tribut aş vrea
din ceruri norii alb să cearnă
în braţe să ne ţinem cu nesaţ tăcuţi
să fie iarna noastră nesfârşită
un început de lume
unic
veşnic început

Avatarul lui Necunoscut

About Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 Responses to îmi ninge iar

  2. Avatarul lui Necunoscut Anonim spune:
    9 decembrie 2012 la 9:45

    Suuperba Lia,eu ma pliez pe exact dupa gindurile tale:)

    Apreciază

    Răspunde
  3. Avatarul lui Anahoret Anahoret spune:
    9 decembrie 2012 la 13:45

    Poţi s-o pui în caseta ta cu poezii bune! 🙂
    Să mai zic cât de mult îmi place? Nu mai zic! :))

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu