tu mă iartă

Publicat pe 4 noiembrie 2012 de Lia

ieri
norii mă izbeau şi cerul zăcea în mine
gleznele mele probaseră al muntelui povârniş
halucinând
pe-o stâncă ninsă o clipă aprins-am focul cu amnarul
dar n-a ştiut sufletul nebun cât de nesfârşit şi ostenitor
poate fi drumul spre piscul înhămat la carul mare
azi
mă dor gleznele gândurile amintirile
şi mă doare dorul căruia de acum îi voi pune zăbală
nu-mi mai aştepta paşii şi dacă ai să poţi
tu mă iartă

Avatarul lui Necunoscut

About Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 Responses to tu mă iartă

  2. Avatarul lui Necunoscut Anonim spune:
    4 noiembrie 2012 la 16:24

    Trista Lia dar mie mi-a juns la inima:)

    Apreciază

    Răspunde
  3. Avatarul lui Cristian Lisandru Cristian LISANDRU spune:
    5 noiembrie 2012 la 8:36

    Fain, Lia, fain…

    „pe-o stâncă ninsă o clipă aprins-am focul cu amnarul
    dar n-a ştiut sufletul nebun cât de nesfârşit şi ostenitor
    poate fi drumul spre piscul înhămat la carul mare”

    Un gând bun la început de săptămână!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu